Există o tradiție care spune că copilul care a venit în Evanghelia din Matei 18 este Sfântul Ignatie, dar Hrisostom nu susține această tradiție și confirmă că Ignatie nu L-a văzut pe Domnul. Savanții Bisericii îi plasează nașterea în anul 35 și că era în siguranță în Antiohia de mâna apostolilor și ucenicilor și și-a luat titlul de Teofor - purtător de Dumnezeu - pentru sine.
Biserica din Antiohia și Sfântul IgnatieÎn timpul domniei lui Ignatie, Imperiul Roman a început să persecute și să-i persecute pe creștini, pe măsură ce credința creștină a început să se răspândească chiar în Roma, iar aceasta echivala cu trădarea statului față de romani. Pentru ei, religia părinților era a legământ care nu trebuie încălcat. Există un alt factor care i-a îndemnat pe romani să-i persecute pe creștini, care au fost plângerile evreilor, deoarece i-a făcut să acorde atenție răspândirii rapide a evangheliei creștine în imperiu. În ceea ce privește condițiile interne din timpul domniei lui Ignatie, acestea nu erau mai bune, deoarece diferența dintre credincioșii evrei și neamuri încă exista.
Politica lui de sponsorizare: Sfântul nu era interesat să explice doctrinele creștine (Sfânta Treime și unirea celor două naturi în Hristos), ci mai degrabă cea mai mare parte a interesului său a fost de a preda credința creștină, de a o păstra curată și de a unifica rândurile oamenilor din biserica sa - Antiohia - și el a fost primul care a folosit cuvântul „universitare” (catolic) pentru a se referi la biserică și a considerat-o colegială și nu prezidențială. El a organizat și biserica.În scrisoarea sa către Efeseni, el clarifică rândurile preoțești, și îl pune pe episcop șeful bisericii locale, spunând că el este Hristos, iar acolo unde este Hristos, acolo este biserica și apoi bătrânii. și făcându-i modele pentru credincioși, la fel cum apostolii sunt modele pentru credincioși, apoi diaconii și respectându-i ca respectând poruncile lui Dumnezeu, face nepopulară orice lucrare prezentată bisericii fără aprobarea episcopului, așa că nu trebuie făcută singură și face din jertfa divină un sacrament practicat numai de episcop și de cei autorizați de episcop.
Judecata asupra sfântului: Nero stabilise o lege care îi considera haiduc pe toți cei care mărturiseau creștinismul. Acesta a fost urmat de Vespasianus, Titus și Domițianus. În anul 99, împăratul Traianus a aprobat Legea lui Nero și a ordonat punerea ei în aplicare.Legea i s-a explicat lui Pliniu, domnitorul Bitiniei, că oricine se declara creștin va fi executat dacă nu renunță la credința sa. Printre cei care au fost martirizați ca urmare a acestei legi s-au numărat și Sfântul Clement, al treilea episcop al Romei după Apostolul Petru în anul 100, și Simon, episcopul Ierusalimului în anul 107. Această lege poate fi cea care a dus la martiriul lui Ignatie Teofor.
Potrivit tradiției, domnitorul roman l-a acuzat pe Ignatie că nu ascultă ordinele sale ca un diavol și că ispitește oamenii să-și distrugă sufletele (prevăduind pe Hristos). Sfântul i-a răspuns că zeii romani sunt demoni și se temeau de copiii lui Dumnezeu și că există un singur Dumnezeu. Guvernatorul i-a spus: Te referi la Hristos pe care Pilat l-a atârnat pe cruce? Sfântul i-a răspuns: Trebuie spus că Iisus, care a atârnat păcatul și făcătorul lui pe cruce, a dat celor care îl poartă în inimile lor autoritate de a zdrobi iadul și puterea lui. Guvernatorul i-a zis: Deci, îl porți pe Isus în pântecele tău? Ignatie a spus: Nu există nicio îndoială, pentru că s-a spus: „Voi veni printre ei și voi umbla cu ei”. Domnitorul nu a avut de ales decât să-și dea ordinul la 6 ianuarie 107, să-l încătușeze pe Ignatie și să-l trimită la Roma pentru a fi aruncat la fiare în fața poporului. Aici sfântul a exclamat, zicând: Îți mulțumesc, Doamne, pentru că mi-ai dat iubirea ta deplină și m-ai cinstit cu îngrădirile cu care l-ai cinstit pe Pavel. Apoi s-a rugat pentru biserică, i-a încredințat-o și s-a predat poliției.
Mesajele lui: Așa că a pornit în cătușe, împreună cu cei doi martiri, Rufus și Zorsimus, care au fost incluși în sentință. În timp ce călătorea din Antiohia la Roma, el a scris șapte scrisori bisericilor prin care a trecut. Care a fost încurajat să îndure adversitatea și nenorocirile eternității. A venit la noi în trei grupe: scurt, lung și prescurtat. Cele scurte sunt cele originale Un manuscris grecesc (secolul al II-lea) ne-a păstrat aceste scrisori, dar nu includ scrisoarea către romani. Cel mai vechi text care ne păstrează această scrisoare datează din secolul al X-lea. În secolul al IV-lea, cineva s-a ocupat de el și a distorsionat-o, adăugându-l și făcându-l în grupuri care includeau treisprezece tratate în loc de șapte. El le-a adus, pe lângă scrisorile către bisericile din: Efes, Magnesia, Tarella, Roma, Filadelfia, Izmir și Policarp, scrisori către Antiohia, Tars, Filipi, Heron, Maria Capsula și scrisoarea acestuia din urmă către Ignatie. Aceste scrisori au rămas subiect de controversă în rândul cercetătorilor biblici și al evanghelicilor. Unii au spus că este fals, alții au spus că este adevărat. Apoi Lightfool, Haranck, Zahn și Funk au venit și au fost de acord să-și demonstreze autenticitatea cu dovezi interne și externe, iar toți cei care au spus că a fost falsificat au rămas tăcuți. Aceste scrisori au devenit printre cele mai bune urme rămase ale primilor părinți.
L-au citat: Sfântul a ajuns în capitala imperiului. Era data sărbătorilor romane de închidere. Romanii au coborât la Colosseumul Flavianus pentru a sărbători victoriile lui Trianus și pentru a asista la luptele sângeroase dintre familii, criminali și fiare feroce. Cei doi tovarăși ai sfântului au fost martirizați în acest amfiteatru pe 18 decembrie. În a douăzecea, sfântul purtător de Dumnezeu a fost dezbrăcat de haine și aruncat fiarelor, care i-au sfâșiat trupul curat și l-au devorat. Din trupul lui au rămas doar oasele, așa că credincioșii le-au strâns și le-au trimis la Antiohia. Așa că a fost îngropată în afara zidului. Apoi a fost transferat în zilele lui Teodosie cel Tânăr în rămășițele bisericii care era Templul Fortunei din inima Antiohiei, iar biserica a fost numită după el în memoria lui. Sărbătoarea lui: S-a relatat că credincioșii Romei, după ce au asistat la moartea lui glorioasă, au stat toată noaptea trează rugându-se Domnului să le întărească slăbiciunea.Atunci martirul le-a apărut sub forma unui luptător care a ieșit învingător din luptă. , iar inimile lor s-au umplut de bucurie.Fraţii din Antiohia au desemnat ziua martiriului său drept sărbătoare pentru care biserica îl prăznuieşte. Biserica Ortodoxă încă îl prăznuiește în această zi. Cât despre Biserica Catolică, aceasta a mutat sărbătoarea la 1 februarie. Poate pentru a combina ziua martiriului său cu ziua în care rămășițele sale au fost transferate.
Din spusele Sfântului Ignatie:
Asigurarea mântuirii prin Isus Hristos
يركز القديس اغناطيوس على الخلاص بيسوع المسيح الاله التام والانسان التام. “.. اله متجسد وفي الموت حياة حقيقية ولد من العذراء ومن الله..” (افسس7: 2). و يقول في مطلع رسالته الى اهل ازمير: “أمجد يسوع المسيح الذي جعلكم حكماء. لقد أدركت انكم قد بُنيتم بايمان لا يتزعزع كأنكم مسمَّرون على صليب يسوع المسيح بالجسد والروح وثابتون بقوة في المحبة بدم المسيح الذي هو حقيقة “من نسل داود بالجسد”، وولد حقيقة من العذراء واعتمد من يوحنا “لتتم به كل عدالة”، وسُمِّر من اجلنا على عهد بيلاطس البنطي وهيرودس رئيس الربع، وبثمرة صليبه وآلامه المقدسة وجدنا الحياة، وبقيامته “رفع رايته” فوق العصور ليجمع قديسيه ومؤمنيه في اليهودية وفي الامم في جسد واحد في كنيسته”. وقال ايضا “تحمَّلَ كل هذا من اجلنا ومن اجل خلاصنا. تألم حقا وقام حقا بقدرته. انه لم يتألم ظاهريا كما يقول بعض الجاحدين” (ازمير 2).
ويؤكد في رسالته عينها: “اني أؤمن واعتقد أن المسيح بعد القيامة كان بالجسد. ألم يخاطب بطرس ومن معه قائلا “جسُّوني والمسوني وانظروا اني لستُ روحا بدون جسد”؟ لقد لمسوه فآمنوا فورا واتحدوا بجسده وروحه، لذلك احتقروا الموت وانتصروا عليه” (ازمير 3: 1-2).
Sacramentul mulțumirii și al bisericii
“اياكم والاشتراك بغير سر الشكر الواحد لأنه لا يوجد غير جسد واحد لربنا يسوع المسيح وكأس واحدة توحِّدنا بدمه ومذبح واحد، كما يوجد اسقف واحد مع متقدمين والشمامسة رفقتي في الخدمة، وهكذا كل ما تفلونه تفعلونه حسب الله” (فيلادلفيا 4). “فإذا كنتم جميعكم تجتمعون كواحد… تكسرون الخبزة الواحدة التي هي دواء للخلود، تقدمة مُعدّة لتحفظنا من الموت وتؤمن لنا الحياة الدائمة في المسيح” ( أفسس 20: 2).
“من كان بعيداً عن المذبح يُحرَم من خبز الله” (أفسس 5: 2). “من امتنع عن الحضور الى الكنيسة فهو يتكبر ويقطع ذاته من الشركة، لقد كُتب “ان الله يقاوم المتكبرين” (متى 18: 20)، فلنحترس اذاً من مقاومة الأسقف اذا كنا نريد أن نحافظ على طاعتنا لله” (افسس 5: 3). “حاولوا ان تكثفوا اجتماعاتكم لتقدموا شكركم وتمجيدكم لله لأن قوى الشيطان تضمحل وقدرته تنحلّ امام اتفاق ايمانكم” (افسس 13).
Episcop
“حيث يكون الاسقف هناك يجب ان تكون الرعية كما انه حيث يكون المسيح هناك تكون الكنيسة الجامعة” (ازمير 8: 2).
في مطلع كل رسالة يتكلم عن اسقف المدينة والشعب، يقول عن اسقف فيلادلفيا: “انا أعرف ان هذا الاسقف “لم يتسلم خدمة الرعية لا من ذاته ولا من البشر” (غلاطية 1:1) ولا حبا بمجد باطل بل محبة بالله الآب وبيسوع المسيح. أَسَرتْنا وداعته، بصمته يستطيع ان يفعل اكثر بكثير مما تفعله الخطب الطنانة… ان طبعه الهادئ الذي لا يعرف الغضب يعرّفني ان فضيلة فكره كاملة وانه يعيش كل وداعة الاله الحي” (فيلادلفيا 1:1).
الاسقف يمثّل المسيح في الكنيسة وله طاعة المؤمنين ولو كان شاباً لأن من لا يخالف رأي الاسقف يحمي نفسه من الوقوع في الهرطقة. يقول: “لا يفعلن احدا منكم شيئا يتعلق بالكنيسة بدون ارادة الاسقف” (ازمير 8 :1). “عليكم ان تكونوا برأي واحد مع اسقفكم” (افسس 4 :1). “أغبطكم وقد ارتبطتم بأسقفكم ارتباطا دائما كارتباط الكنيسة بالمسيح، والمسيح يسوع بالآب، وكل ذلك بائتلاف وحدة كاملة” (افسس 6: 1).
يشرف الاسقف على اقامة كل الاسرار الكنسية: “بدون الاسقف لا يجوز العماد ولا ولائم المحبة” (ازمير 8: 2). “على الرجال والنساء الذين تزوجوا ان يكون اتحادهم على يد الاسقف حتى يكون الزواج حسب الرب لا حسب الرغبة” (بوليكاربوس 5: 2).
يوصي القديس اغناطيوس كل اسقف: “بَرِّرْ سموّك بنشاطك الجمّ جسديا وروحيا، واهتم بالوحدة التي تسمو على كل الخيرات. احتمل الجميع كاحتمال الرب لك، واحملهم بمحبة كما تفعل. اشغل وقتك في الصلوات الدائمة. زد حكمتك حكمة، واسهر بروح لا تعرف الرقاد. خاطب كل واحد على حدةٍ ليتخلّق بأخلاق الله” (بوليكاربوس 1 : 2و3).
Și despre creștin în viața și opera sa
“المسيحي لا يملك نفسه وليس بسيدها. ان وقته لله ولا يعمل الا من اجله” (بوليكاربوس 7: 3). “الافضل ان نصمت ونكون من ان نتكلم ولا نكون. جميل ان يعلم الانسان، الأجمل ان يفعل ما يعلمه” (أفسس 15: 1). “اذا حافظتم على الصمت فانكم لن تسهموا بعمل افضل من هذا العمل” (رومية 2: 1). “كونوا مسيحيين لا بالاسم بل في الواقع” (مغنيسية 4). “لا أسألكم ان تطلبوا رضى الناس بل رضى الله” (رومية 2: 1). “لا تجعلوا المسيح على شفاهكم والعالم في قلوبكم” (رومية 7 :1). “اذا كنتم ترغبون أن تفعلوا الخير، فإن الله مستعدّ لمساعدتكم” (إزمير 11 :3). “كونوا طويلي الأناة وودعاء بعضكم مع بعض بوداعة الله معكم” (بوليكاربوس 6: 2).
“اعتبروا من يحمل فكرة مخالفة لنعمة يسوع المسيح التي حَلّت علينا مضاداً لفكر الله. مثل هذا لا يهتم لا بالمحبة ولا بالارملة، لا بالفقير ولا بالمضطهَدين، لا بالاسرى ولا بالمعتقين، لا بالجائع ولا بالعطشان. يبتعد عن الصلاة وسر الشكر حتى لا يقرّ بأن سر الشكر هو جسد مخلصنا يسوع المسيح، الجسد الذي تألم من اجل خطايانا والذي اقامه الله الآب بصلاحه. أولئك الذين يرفضون عطية الله يموتون في مجادلاتهم. الافضل لهم ان يطبّقوا ناموس المحبة ليكون لهم مجال في القيامة. احترزوا من هؤلاء البشر ولا تتكلموا عنهم لا في مجالسكم الخاصّة ولا في المجالس العامّة. تعلقوا بالانبياء وعلى الاخص بالانجيل الذي أرانا الآلام كاملة والقيامة محقَّقة. اهربوا من الشقاقات لانها رأس الشرور” ( إزمير 6: 2 و7: 1-2).
D. Asad Rustam
Citat din: Biserica Marelui Cetate al lui Dumnezeu, Antiohia
(1) لقد سام القديس بطرس خلفاً له على كرسي أنطاكية القديس افوذيوس ولكن للأسف ليس لدينا ما يجعلنا نخوض في البحث بتاريخ أول خليفة للرسول بطرس ولكن هناك تقليد يقول أنه قد نال إكليل الشهادة في عهد نيرون…