مضت أشهر على تهديد ثعالب الصحراء للرهبان فيما نشط هؤلاء يتوسلون إلى الرب الإله، ليلا ونهارا، ان يرأف بهم، وكان يشدّد أحدهم الآخر لمواجهة الصعاب، حتى الموت، دون ان يغادر أي منهم المكان، مكان عزلته، انسجاما مع العهود التي قطعوها على أنفسهم ساعة اقتبلوا النذور الرهبانية. دونك ما كانوا يرددونه:”كيف يمكن للذين غادروا الأرضيات غير نادمين وتبعوا المسيح القائل: لا تخافوا من الذين يقتلون الجسد (متى 28:10)، أن يعودوا أدراجهم إلى العالم مستسلمين للخوف كبشر؟ تحصيننا الأوحد هو المسيح ودرعنا الروح القدس ومجنّنا الإيمان والملائكة القائمون حولنا غير منظورين ليحفظونا. ليس محبة بالحياة الدنيا أتينا نقيم في هذه الصحراء الحارقة. الحياة لنا هي المسيح والموت ربح”(في 21:1).
Satana a adunat aproximativ şaizeci dintre acei atacatori, dintre care unii fuseseră împrăştiaţi în deşert din cauza fricii că o expediţie bizantină va ajunge în curând la ei. I-a adunat și i-a împins să atace lavra. Unii dintre călugări au înaintat către creștini, oferind pace și amintind de ospitalitatea și asistența pe care mănăstirea obișnuia să le ofere creștinilor și necreștinilor deopotrivă. Ca răspuns la acest gest, atacatorii au refuzat să răspundă cerând ca aurul să fie livrat mănăstirii. Când părinții au răspuns că nu au nici măcar ceea ce este necesar pentru hrana și îmbrăcămintea lor, barbarii și-au înșirat arcurile și au tras săgețile, rănind vreo treizeci de părinți. După ce au jefuit tot ce au găsit în apropiere, au dat foc celulelor. Când au văzut un grup înaintând spre ei de departe, s-au retras. Șase zile mai târziu, în cursul serii de duminică, s-a răspândit vestea că s-au adunat diverse bande și înaintau în număr mare spre Lavră. Aceștia i-au atacat pe călugări cu mare mânie, tăiându-i pe unii dintre ei ca pe animalele măcelarilor, zdrobind capetele altora cu pietre și urmărindu-i pe cei care au fugit până în adâncul stâncilor. Când se apropiau de una dintre aceste peșteri, unul dintre cei cinci călugări tabărați a venit la ei și s-a jertfit pentru frații săi ca momeală pentru ferocitatea atacatorilor.
După aceea, barbarii i-au adunat pe restul călugărilor în curtea bisericii și au insistat să ceară să predea comorile și să le arate superiorilor. Când părinții au tăcut, i-au închis în subsolul pe care Sfântul Saba obișnuia să se deplaseze între chilie și biserică și i-au dat foc. Optsprezece călugări au murit de sufocare, în timp ce ceilalți au fost scoși, călcați, bătuți și loviti cu piciorul înainte ca atacatorii să jefuiască biserica și chiliile și să se retragă, lăsând în urmă douăzeci de victime și multe persoane rănite grav.
S-a raportat că atacatorii nu au petrecut mult timp înainte ca mânia lui Dumnezeu să cadă asupra lor, făcând ca ciuma să coboare asupra lor și să-i distrugă.
Notă: Se raportează că transmițătorul știrilor lor a fost Sfântul Ștefan de Sabawi
Biserica noastră ortodoxă îl prăznuiește pe 20.3 Răsărit, 20.2 Vest