Text:
22 Lampa corpului este ochiul, dacă ochiul tău este deschis, tot corpul tău va fi plin de lumină. Va fi întuneric Căci dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare este întunericul! 24 „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, fie îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, fie va fi închinat unuia și disprețuiește pe celălalt. Nu poți sluji lui Dumnezeu și mamona. 25 „De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, de ce veți mânca sau de ce veți bea, nici de trupul vostru, cu ce vă veți îmbrăca. Nu este viața mai mult decât mâncarea și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Priviți la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, ci Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Nu ești mai degrabă mai bun decât ea? 27 Care dintre voi, îngrijorându-se, poate adăuga un cot la statura lui? 28 De ce vă pasă de îmbrăcăminte? Luați în considerare crinii câmpului, cum cresc ei! Nu muncesti nici nu te invarti. 29 Dar vă spun că nici măcar Solomon, în toată gloria lui, nu era îmbrăcat ca unul dintre aceștia. 30 Căci dacă așa îmbracă Dumnezeu iarba câmpului, care se găsește astăzi și mâine se aruncă în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult? De puțină credință? 31 Deci nu vă îngrijorați, zicând: Ce vom mânca? Sau ce să bem? Sau ce ar trebui să purtăm? 32 Pentru toate aceste lucruri le caută neamurile. Pentru că Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de toate aceste lucruri. 33 Dar căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste lucruri vi se vor adăuga. 34 Așa că nu vă îngrijorați de ziua de mâine, căci mâine se va îngrijora de lucrurile lui. Răul ei este de ajuns astăzi.
الشرح – عن نشرة رعيتي:
Ochiul, în tradiția evreiască, este pragul către sistemul moral și religios uman. În antichitate, se credea că vederea apare atunci când o rază de lumină ieșea din ochi și lovea un obiect. Atunci lucrul devine vizibil. Ochiul simplu este ochiul plin de lumină și este o reflectare a corpului luminos care indică o persoană iluminată prin virtute și dreptate. În ceea ce privește ochiul rău, ochiul întunecat este cel care captează lumina și, conform tradiției evreiești, se referă la o persoană egoistă, plină de ciudă.
“لا يستطيع احدٌ ان يعبد ربين…” هذا صدى للوصية الاولى من العهد القديم ومفادها “الرب الهنا رب واحد، وتحب الرب الهك من كل قلبك ومن كل نفسك ومن كل فكرك ومن كل قدرتك” (تثنية 6: 4، مرقس 21: 29-30) “لا يكن لك آلهة اخرى امامي” (تثنية 5: 6). العبادة هي للإله الواحد الذي لا إله غيره وليس لما نصنعه من اوثان.
Idolii sunt îndumnezeirea dorințelor și înclinațiilor noastre și sunt o afirmare a autorității noastre. Banii sunt factorul principal al puterii, așa că zeul este cel care ne face ușor să-i dominăm și să-i înrobim pe alții. Aceasta contrazice credința creștină că autoritatea absolută îi aparține numai lui Dumnezeu și Dumnezeu a dorit să ni o descopere prin iubirea Sa, așa cum Însuși Domnul Isus Hristos ne-a răscumpărat pe cruce. Astfel, agățarea de propria noastră autoritate este un dispreț față de autoritatea lui Dumnezeu și o respingere a iubirii divine.
“لا تهتموا لأنفسكم…” لا تعني بالضرورة ان نكون لا مبالين بالمطلق ولكن تعني ان لا نحول اهتماماتنا اليومية الى هواجس تسيطر على حياتنا. يجب ان نعي ان اهتمامنا الاول هو في ملكوت الله وتوقنا الاساسي هو الى الحياة الالهية المُعلنة في هذا الملكوت. كلنا بلا استثناء مدعو الى هذه الحياة وقد حققها الرب يسوع المسيح للجميع بتجسده وحياته على الارض.
حاجتنا الاساسية هي الى الله، والله يسبغ علينا حاجاتنا الاخرى. من الواضح انه السبب الرئيسي لوجودنا وقد شاء لفائق محبته ان يجعل نفسه معنياً بأدق تفاصيل حياتنا كما يقول الرب يسوع “حتى شعور رؤوسكم جميعها محصاة” (متى 10 :30) وانجيل اليوم يأتي تأكيداً لمشيئة الله هذه كما يتضح من مَثَلي العصافير والزنابق.
كان العصفور ارخص سلعة في تلك الايام اذ ثمن العصفورين فلس واحد (متى 10 :29 ) والعصافير “لا تزرع ولا تحصد ولا تخزن في الاهراء” وبالرغم من هذا الله يقوتها “وواحد منها لا يسقط على الارض بدون علم الله” (متى 10: 29). اما الزنابق التي تعيش في البراري والتي تُطرح للنار عندما تيبس، فإن الله يعتني بها ويلبسها افضل مما كان يلبسه سليمان الملك الاعظم في تاريخ اليهود. لم يكن هذا الكلام غريباً عن سامعي الرب يسوع اذ يرد في كتاب الميشنا -وهو كتاب تفسير الاسفار المقدسة في العهد القديم – القول الآتي: “هل رأيتم حيواناً برياً او طيراً يمارس مهنة، وبالرغم من هذا يحصلون على حاجياتهم بترتيب”.
“هذا كله تطلبه الامم” ذلك لأن الحاجيات هي بالضبط فحوى طلبات الوثنيين من آلهتهم. يقول الفيلسوف الوثني شيشرون: “نحن لا نصلي الى الإله جوبيتر ليجعلنا صالحين ولكن ليعطينا الفوائد المادية، يجب ان نصلي للآلهة لتهبنا الثروات، اما الحكمة فيجب ان نكتسبها بانفسنا”.
يشدد الرب يسوع ان الله يهتم بأصاغر الامور ليظهر لنا ان الله “يعلم اننا نحتاج الى كل هذا” وليؤكد لنا ان الله شاء ان يكون شريكا لنا في معاناتنا مهما صغرت ومهما عظمت. هكذا ليس هذا النص الانجيلي دعوة الى الكسل بل هو دعوة الى الامتداد الى الله والى استنزال حياته الالهية في ثنايا حياتنا المفككة والمتناثرة حول الحاجات اليومية. هو دعوة الى اعادة الوحدة لكياننا الترابي بتوقنا الى الحياة الجديدة التي افاضها الرب يسوع المسيح بالخلاص الذي تممه بالصليب والقيامة من بين الاموات.
Aceasta este baza care ne ajută să înțelegem spusele lui Isus de a nu ne îngrijora ce mâncăm sau ce bem. Dacă Dumnezeu este Tatăl nostru, aceasta înseamnă că ar trebui să ne bazăm complet pe El, așa cum copiii mici se bazează pe părinții lor. Locuim în casa Tatălui nostru și de aceea nu avem nimic, nici nu trebuie, nici nu vrem nimic și nici nu avem nevoie de nimic. El ne dă ceea ce vrea, pentru că, ca Tată, El știe ce cerem mai mult decât noi (Matei 7:7-11). Dacă Îl acceptăm pe Isus și mergem pe calea Lui, trebuie să acționăm astfel și să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, adică ca Dumnezeu să fie în realitate Stăpân și Tatăl nostru, iar Dumnezeu ca Stăpân și Tată ne dă ceea ce avem nevoie tocmai precum dă păsărilor cerului hrană și îmbrăcăminte crinii câmpului.
Buletinul meu parohial
Duminică, 27 iunie 1993
Problema 26
Inspirat din Biblie
في الأحد الأول بعد العنصرة نقرأ في القداس قول يسوع: “مَن أحب أباً أو أمّا أكثر مني فلا يستحقني”، وأيضا: “كل من ترك بيوتا أو إخوة أو أخوات أو أباً أو أمّا أو امرأة أو أولاداً أو حقولا من أجل اسمي يأخذ مئة ضعف ويرث الحياة الأبدية”. نداء يسوع لنا هو أن نتبعه وحده، ولكي نتبعه يجب أن يحل هو في المرتبة الأولى في قلوبنا، لذلك يجب أن نترك كل شيء من أجله.
في الأحد الثاني بعد العنصرة يروي الانجيل دعوة التلاميذ الأوائل، ويرينا التطبيق العملي لِما طلبه يسوع في إنجيل الأحد السابق. كان يسوع على شاطئ بحيرة طبريا لما رأى سمعان وأندراوس أخاه يصطادان، فقال لهما: “اتبعاني”، “وللحال تركا شباكهما وتبعاه. بعد قليل التقى يسوع يعقوب ويوحنا وكانا يصطادان مع والدهما زبدى. فدعاهما يسوع وللحال تركا قاربهما وأباهما وتبعاه”. يطلب منا يسوع أحيانا أن نتخلّى عن عملنا، عن عدة الشغل، عن كل ما نملك. ترك التلاميذ أباهم ليتبعوا يسوع. يطلب يسوع أحيانا أن نتخلّى عن العلاقات العائلية والصداقات البشرية. هذا ليس أمرا سلبيا وحسب، الناحية الإيجابية فيه هي اتّباع المعلّم.
بعد ان طلب منا يسوع ان نترك كل اهتمام في الدنيا لنتبعه، نسأل: لكن كيف نعيش؟ يأتي الجواب في انجيل اليوم في الأحد الثالث بعد العنصرة: “لا تهتمّوا لحياتكم بما تأكلون وبما تشربون، ولا لأجسادكم بما تلبسون، أليست الحياة أفضل من الطعام والجسد أفضل من اللباس؟”. المطلوب اولاً توحيد حياتنا الداخلية: “إن كانت عينك بسيطة فجسدك كله يكون نيّراً”. “لا يقدر أحد أن يخدم سيدين، لذلك اقول لكم ان لا تهتموا بما تأكلون وبما تشربون…”. اذا كان أبوكم السماوي يُطعم طيور السماء ويُلبس زنابق الحقل .. كيف بالأحرى لا يهتم بحاجاتنا. يجب أن نفهم كلمات يسوع هذه بدقة وتمييز. يدعو الرب يسوع بعض الناس ليتبعوه بفقر مطلق. لكن معظم الناس لهم مسؤوليات عائلية واجتماعية وعليهم تأمين حاجاتهم بالعمل. الله لا يحاسبهم على ذلك، ويسمح ان ينتبهوا لحاجاتهم المادية وحاجات عائلاتهم. لكن الله يرفض البخل والتعلّق المفرط بالمال الذي يدل على عدم الإيمان. “أبوكم السماوي يعلم انكم تحتاجون الى هذه كلها، لكن اطلبوا اولا ملكوت الله وبره وكل هذه تزاد لكم”. من كانت دعوته التخلّي عن كل شيء، ومن كان له واجب تأمين معيشة عائلته، فليثق كلّ منهما بالله لأنه لن يترك احداً منهما. عليهما فقط ان يطلبا قبل كل شيء ملكوت الله وبرّه. أين نبحث عن ملكوت الله؟ في داخلنا، في قلوبنا وفي ضمائرنا وأيضا حولنا.
Cele două idei principale pe care le luăm din Evanghelia de astăzi sunt: prioritatea căutării Împărăției lui Dumnezeu și încrederea în dragostea Tatălui cu privire la nevoile vieții.
Buletinul meu parohial
Duminică, 9 iulie 2000
Problema 28
الشرح – عن نشرة مطرانية اللاذقية
Lampa trupului este ochiul: Părinții și mulți savanți moderni cred că Isus aici se referă la minte, care este ochiul spiritual al sufletului uman.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: (Așa cum ochiul este în trup, tot așa este și mintea în suflet. Dacă mintea este coruptă prin aservirea comorilor pământești, atunci sufletul se întunecă și se îmbolnăvește).
Așa cum sănătatea ochiului fizic ajută o persoană să distingă calea corectă, ce este în ea și cum să o urmeze cu integritate, acest lucru se întâmplă și cu sufletul, care atunci când este drept și umblă în conformitate cu poruncile divine. , atunci viața umană este în lumină.
Dimpotrivă, atunci când interiorul unei persoane se îndepărtează de Dumnezeu și se lipește de lumea coruptă, el este exclus de la păcat într-o asemenea măsură încât înaintează continuu spre ce este mai rău, atrăgând cu el întreaga ființă pe calea distrugerii. În păcat există și progres, dar în rău, și așa se întâmplă atunci când omul nu își mai aduce aminte de Dumnezeu și se predă dorințelor sale, ceea ce îi mărește distanța față de Dumnezeu spre arena corupției și morții.
Aici concluzionăm că condiția necesară pentru a te supune voii lui Dumnezeu și pentru a te încrede în Dumnezeu este puritatea ochiului spiritual, adică întoarcerea la fiecare pas, întoarcerea sufletului la Dumnezeu, pentru că așa se poate scăpa de corupție și orbire spirituală.
(لا يقدر أحد أن يخدم سيّدين – لأنه إمّا أن يبغض الواحد ويحب الآخر أو يلازم الواحد ويحتقر الآخر – لا تقدرون أن تخدموا الله والمال): هنا يعبّر يسوع بطريقة واضحة ومطلقة عن عدم إمكان الإنسان أن يخدم سيّدين كعبدٍ وفي الوقت نفسه، ويشرح بالتالي سبب هذه الاستحالة. والسبب لا يكمن فقط في طبيعة السيّدين القانونية أو في متطلباتهما، بل على الأخص في اختيار العبد الداخلي. سوف يشعر هذا العبد بضرورة تفضيل سيّد على آخر “محبّته له”، فيتحمّل نيره بلا تذمر، بينما يشعر بالازدراء نحو الآخر، ممّا يولِّد انفصاماً في موقفه الداخلي وفي تصرّفه الخارجي أيضاً، فلا يستطيع هكذا أن يستمرّ مقيّداً بمثل هذه العهود.
(De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, de ce veți mânca sau de ce veți bea, nici de trupul vostru, cu ce vă veți îmbrăca. Nu este viața mai mult decât mâncarea și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?) (Matei 6:25).
Oamenii sunt preocupați de chestiuni de viață, de mâncare și băutură care asigură continuarea vieții, de îmbrăcăminte care păstrează și înfrumusețează corpul. Dar, în extazul intereselor lor, ei uită că viața nu este egală cu mâncarea și că trupul nu este întreținut prin simpla îmbrăcăminte.
Continuarea vieții nu depinde de bunurile materiale care oferă altceva. A înfrunta viața cu acest punct de vedere uman și materialist este un fel de ignoranță, un fel de lipsă de logică simplă, deoarece neglijează sursa divină a vieții. Numai prin agățarea de Dumnezeu – care presupune puritatea perpetuă a ochiului spiritual – poate omul să înfrunte viața într-un mod corect, eliberat astfel de grija îngrijorătoare de a-și câștiga existența.
(Și de ce îți pasă de îmbrăcăminte? Gândește-te la crinii câmpului, cum cresc ei. Ei nici nu trudesc, nici nu toarce.)
Discipolul Maestrului trebuie să se predea complet grijii și iubirii lui Dumnezeu. Acest lucru se aplică în special pentru eliberarea de cerințele vieții în termeni de preocupări anxioase și presante și pentru a pune speranța și dependența de Domnul care iubește omenirea. Ucenicul lui Hristos trebuie să caute în permanență patria cerească, anticipând cu dorință totală comuniunea veșnică cu Dumnezeul în trei. Astfel, creștinul trece fizic prin timpul pământesc prezent fără să-și facă griji cu privire la viitor, deoarece are deplină încredere în îndurările și grija Tatălui ceresc.
Buletinul Arhiepiscopiei Lattakia
10 / 7 / 2005
Număr: 28