المجمع المسكوني الرابع – مجمع خلقيدونية

Introducere: بعد قانون الوحدة -الذي وضعه لاهوتيّون من الاسكندرية وانطاكية- حصل اختلاف حول بعض التعابير الواردة فيه، وذلك أن ثمة بعضا من الاسكندرانيين المتشددين رفضوا الاصطلاحات الأنطاكية، ولا سيما اصطلاح “طبيعتين” الذي كان يوازي عندهم (الاسكندرانيين) لفظة “اقنومين” (شخصين). وكانوا يفضلون عليها تعابير أخرى وردت عند كيرلّس مثل عبارة “طبيعة واحدة” في قولته الشهيرة: “طبيعة واحدة للإله الكلمة المتجسد”، غير انهم، احتراما لكيرلّس، لم يجهروا بآرائهم قبل رقاده (+444). أبرز القائلين بـ”الطبيعة الواحدة” كان أُوطيخا، وهو رئيس دير في القسطنطينية يضم اكثر من 300 راهب، يدعمه ديوسقورس بطريرك الاسكندرية.

Eutyches: (387-455) Învățăturile lui Chiril al Alexandriei au devenit populare în cercurile monahale și susținem că aceste cercuri au avut loc după moartea Sfântului Dalmat (440), călugărului Eutihe și Eutihe. Eutykha a fost un călugăr respectat, devotat, ascet, iar toți călugării din capitală au avansat și au devenit proeminenți. Împăratul îl venera, iar eunucul Chrysavius, fiul său de botez, îl respecta și îl consulta cu privire la toate problemele administrative religioase.

واهتم أوطيخة للجدل بين كيرلس ونسطوريوس. وكان يكره نسطوريوس فقال قول كيرلس. غير انه سقط في المصيدة التي نصبها ابوليناريوس، اذ انه كان يقرأ تعاليم ابوليناريوس المزوّرة -التي استعملها كيرلس- ويعتبرها من الآباء الاولين. آمن اوطيخا بوجود طبيعتين للمسيح قبل التجسد (ربما يكون قد شايع اوريجنس الاسكندري في نظرية الوجود الأزلي للأرواح)، غير انه لم يعترف سوى بطبيعة واحدة بعد التجسد معتقدا بأن اللاهوت قد امتص الناسوت الذي ذاب في اللاهوت كما تذوب نقطة عسل عندما تسقط في محيط من الماء. إذ فقال أن الطبيعة الإنسانية في المسيح امتزجت بالطبيعة الإلهية حتى تلاشت فيها “تلاشي نقطة خمر وقعت في بحر ماء”. فالمسيح والحالة هذه أقنوم واحد وطبيعة واحدة. وراجت هذه التعاليم في القسطنطينية وخارجها، نظراً لروابط الصداقة التي كانت تربط أوطيخة بأصدقاء كيرلس وأتباعه ونظراً لبراعة أوطيخة في وضع الخطط ونصب المكايد. فإنه تودد إلى أورانيوس أسقف هيميرية في منطقة الرها ليحارب به ايبا الأسقف الشهير. وتحبب إلى الناسك برصوم ليشاغب على دومنوس أسقف أنطاكية وثيودوريطس أسقف قورش في سورية وفي العاصمة.

Domnus, episcopul Antiohiei: (441-449) هو دومنوس الثاني. ولد في أنطاكية ونشأ فيها وأخذ العلم عن أساتذتها ثم عكف على الصلاة والتأمل في جوار القديس افثيميوس الكبير في ساحل أريحا. وكان بإمكانه أن يلجأ دير افبريبيوس حيث تقبل النذر خاله يوحنا أسقف أنطاكية ونسطوريوس أيضاً. ولكنه آثر طهر افثيميوس وقفار أريحا. فأطل على هذا القديس في سنة 428 وتقبل النذر على يده. ثم هاله موقف خاله من كيرلس سنة 431 فأحب أن يعود إلى أنطاكية ليقنع خاله بوجوب تأييد العقيدة القويمة كما رآها معلمه ومرشده. فنهاه افثيميوس عن ذلك مبيناً أنه إذا عاد إلى أنطاكية فإنه لا يستفيد شيئاً وأنه سيبقى هناك وسيقام أسقفاً ليخلف خاله على كرسي الرسولين. ولكن المنافقين سيحطونه من مقامه. والواقع أن القديس الكبير افثيميوس عرف دومنوس حق معرفة، فقدر فيه طهره وقداسته وتواضعه وحسن نواياه. ولكنه لمس فيه “بساطة” وضعفاً في تقدير الرجال لم يؤهلاه للزعامة والرئاسة.

Domnus și Utykha: ولم يرضَ دومنوس عن تعليم أوطيخة ولم يخشَ خريسافيوس الخصي ولا سيده الأمبراطور. فرأى رأي ثيودوريطس ورضي تصنيف كتاب يرد به على أوطيخة. فظهر في أواخر سنة 447 ايرانيستيس ثيودوريطس أي كتابه “الشحاذ”. وراج هذا الكتاب في الأوساط الرسمية والدينية فوجد المؤمنون فيه رسالة متينة تثبت أن الله لا يتغير ولا يتألم وأن الطبيعتين وجدتا معاً في المسيح بدون امتزاج. ورصَّع ثيودوريطس فقراته بمقتطفات من كلام الآباء القديسين. ولم يستهدف شخصاً معيناً ولكنه لم يترك لقرائه مجالاً للشك في أنه إنما يقصد أوطيخة و”الأوطخة”. وفي مطلع سنة 448 كتب دومنوس إلى الأمبراطور نفسه يلفت نظره إلى خروج أوطيخة وهرطقته.

Împăratul îl apără pe Eutyches: ولم يرضَ الأمبراطور عن هذه الشكوى فأجاب في السادس عشر من شباط سنة 448 بإرادة أمبراطورية قضت بتحريم مصنفات بورفيريوس ونسطوريوس وجميع المصنفات التي لم تتفق ونصوص قرارات نيقية وأفسس و”بنود كيرلس”! وأمر أيضاً بعزل ايريناوس اسقف صور من منصبه. فاتخذ لنفسه بعمله هذا صلاحيات لم يسبقه إليها قسطنديوس من قبل. ولا يخفى أن القومس ايريناوس كان أحد أصدقاء نسطوريوس وأنه نفي إلى البتراء ثم أطلق سراحه بعد وفاة كيرلس وأن أساقفة فينيقية الساحلية ألحوا بوجوب سيامته أسقفاً على صور فوافق بروكلوس نفسه على ذلك وقام بفروض السيامة ثيودوريطس أسقف قورش.

Vestea acestui sunnit se va răspândi, iar scorpionii lui Eutyches și Chrysavius se vor răspândi printre oameni, iar agenții lor s-au implicat în știri false pentru a incita la revoltă. Mama Antiohiei din Edessa, episcopul Aiba s-a plâns superiorului său, Domnus. Domnus era confuz cu privire la problema lui și a amânat și a întârziat. Reclamanții și-au depus plângeri la Constantinopol și Alexandria, precum și la Domnus însuși și Theodoritus. A fost emis un nou decret imperial prin care se stipula că Teodoret trebuie să rămână în hotarele eparhiei sale și să-și limiteze atenția la copiii săi spirituali. Dioscor i-a scris o scrisoare flagrată lui Domnos în care a subliniat întârzierea lui Domnos în hirotonirea succesorului lui Irineu în Tir, precum și interesul și asistența acestuia față de dușmanii Ortodoxiei. Domnus a protestat împotriva amestecului lui Dioscor în treburile altora, dar fără rezultat.

În data de douăzeci și opt octombrie a anului 448, comandantului Demiscus a fost emis un ordin sunit prin care a ordonat ca Ebba din Edessa, Daniel din Harran și Ioan din Rasina să fie transferați în Fenicia pentru a fi judecați în fața unui corp spiritual compus din Uranius, Episcop. al Himeriei, Fotie, episcopul Tirului și Efestatiu, episcopul Beirutului. Inculpații s-au prezentat în fața organului de conducere mai întâi la Tir, apoi la Beirut. Cele două părți au pledat, iar organul de conducere a sfătuit pacea și reconcilierea. Acest lucru a fost făcut la Beirut în primăvara anului 449.

Flabianos și Eutyches: وفي الثامن من تشرين الثاني سنة 448 أثار افسابيوس أسقف دورلة قضية أوطيخة أمام المجمع القسطنطيني. وكان افسابيوس قد اطّلع على مجلد من ثلاثة أجزاء عنوانه “الشحاذ” (والمقصود اوطيخا)، وضعه ثيودوريتوس اسقف قورش، وقام بنشره في العام 447، والذي على أساسه اعتبر أن تعاليم اوطيخا هي غير ارثوذكسية. وكان افسابيوس قد نبّه أوطيخة إلى ضلاله فلم يصغِ. واضطر فلابيانوس أسقف قسطنطينية -الذي وصل إلى السدة البطريركية رغماً عن خريسافيوس الخصي إذ كان معارضاً لجلوسه على كرسي القسطنطينية- أن يأمر الأرشمندريت أوطيخة بالمثول أمام المجمع المقدس للإجابة عما يوجه إليه من أسئلة تتعلق بتعاليمه. فلم يحضر ولم يمتثل إلا بعد التهديد. وفي الثاني والعشرين من تشرين الثاني خرج أوطيخة من ديره يحف به عدد كبير من الرهبان والموظفين واتجه نحو الأسقفية. ومثل أمام الأساقفة في المجمع وأصرَّ على القول بالطبيعة الواحدة فحكم عليه المجمع بالهرطقة وقطعه من كل رتبة كهنوتية ومن الشركة ومن رئاسة الدير. وكان بين الأساقفة الجالسين أربعة أنطاكيون: باسيليوس سلفكية وسابا “بلدة” عند مصب نهر السن بين بانياس وجبلة وبروكلوس اذرح وذيفرنطيوس حلبان في شرقي حماه. ولم يرضخ أوطيخة وأكّد أنه سيرفع أمره إلى مجامع رومة والإسكندرية وأورشليم وتسالونيكية.

Laon și Utykha: Eutyches i-a scris lui Leo, episcopul Romei, lui Petru, episcopul Rabinei și altor figuri importante, sperând să-i facă dreptate. Așa că Leon i-a scris împăratului declarând că Flavianus nu i-a scris despre cele întâmplate și că, pe baza celor relatate însuși Eutyches, nu a văzut ce ar putea folosi pentru a decide în această chestiune.

Voyeurism în Efes: Întrucât acest Eutyches era un adept al partidului alexandrin și un apărător al doctrinei de o singură natură - așa cum o înțelegea el - a fost necesar ca el să recurgă la conducătorul acesteia, care era Dioscor, episcopul Alexandriei. Acesta din urmă, la recomandarea lui Chrysavius eunucul, a convocat un consiliu local, a dizolvat sectele pieselor și l-a considerat arhimandrit asupra mănăstirii sale. Apoi i-a cerut țarului să cheme un Sinod Ecumenic care să ia în considerare cazul lui Eutyches – contrazicând astfel hotărârile celui de-al Doilea Sinod Ecumenic. Cu intervenția lui Chrysavius, Eudocia, soția împăratului și a altor curteni, împăratul a învins împotriva lui Eutyches și i-a scris lui Leon, episcopul Romei, sugerând că cazul lui Eutyches ar trebui să fie examinat în fața unui sinod ecumenic. Așa că Leo i-a scris lui Flabianos cu grija împăratului pentru adevăr și dreptate și l-a întrebat despre ce sa întâmplat. Așa că Flabianos a trimis actele Conciliului de la Constantinopol, care a domnit împotriva lui Eutyches. Leo a ținut o adunare locală și a examinat aceste acțiuni și le-a aprobat. I-a scris împăratului scuzându-se că nu a participat personal la conciliu și afirmând că Iulius, episcopul de Pozoula, va conduce delegația romană la conciliu și că Iulian, episcopul de Kush, avea dreptul să-l reprezinte și pe el.

Împăratul a cerut un conciliu la Efes pentru a-și începe lucrările la 1 august a anului 449. Împăratul a subliniat că Teodorit - dușmanul principal al celor care cred într-o singură natură a lui Hristos - nu poate participa la acest conciliu decât dacă cei adunați. episcopii cer acest lucru. El a ordonat ca monahii și pustnicii din Răsărit să fie reprezentați de arhimandritul Barsoum - un dușman al lui Teodorit și apropiat de Alexandria - și împăratul i-a obligat pe Elpitheus și Avulgios, dintre oamenii adunării, să-l reprezinte în sinod. Flabianos și toți membrii Consiliului local al Constantinopolului au fost împiedicați să voteze în acest consiliu. De asemenea, s-a anunțat dinainte că președinția acestui consiliu va fi deținută de Dioscor, episcopul Alexandriei, iar el va fi ajutat de Jubelianus, episcopul Ierusalimului - care a căutat independența Ierusalimului față de Antiohia și care a fost partizan cu Alexandria în urmărire. a acestui scop – și Tritheus, Episcopul Cezareei.

Biserica Antiohia a fost reprezentată la acest sinod de Domnos, șeful ei, și de douăzeci și unu de episcopi, inclusiv Meletius Shaesar, Fotie din Tir, Teodor din Damasc, Efstathios din Beirut, Ștefan din Ain Zerba, Teodor din Tars, Rufin din Samisat, Simon Amed și Policarie din Iable. Și Teodorit a împiedicat-o, așa cum am menționat mai devreme. Iba, episcopul Edesei, a fost arestat la sfârșitul lunii iunie și a fost reținut de poliție pentru o perioadă de timp.

Tomos Lawn: Delegația romană a purtat o serie de scrisori, inclusiv una pentru întregul sinod, o a doua pentru Împărat, altele pentru Împărăteasa și o a patra pentru călugării capitalei. Cel mai important dintre acestea este Tomos Leo, care este scrisoarea lui către colegul său Flabbianus, episcopul Constantinopolului. În ea, el a susținut poziția lui Flabbianus împotriva lui Eutyches și a explicat învățătura Bisericii despre cele două naturi într-o singură ipostază într-o explicație clară și precisă.

Complexul hoților: ودعا ديوسقوروس الوفود إلى الاجتماع في كنيسة السيدة في أفسس في الثامن من آب سنة 449. فلبى الدعوة مئة وثلاثون أسقف وأكثر. وافتتح ديوسقورس الأعمال بتلاوة أوامر الأمبراطور. وعند الانتهاء من تلاوتها طلب إليه ممثل رومة الأسقف يوليوس أن يقرأ رسائل رئيسه. فتناولها ديوسقوروس ولكنه أمر بتلاوة ما تعلق بمهمة الأرشمنيدرت برصوم. ثم طلب إلى أوطيخة أن يعترف بالإيمان. فأكد أوطيخة أن إيمانه هو إيمان الآباء وإيمان كيرلس ولعن جميع الهرطقات ولا سيما تلك التي ادعت بأزلية جسد المسيح. وقال أوطيخة في إيمانه بالمسيح: “أنا اعترف في المسيح في طبيعتي قبل الاتحاد وطبيعة واحدة بعد الاتحاد”. وكما يرى الدارسين أن جوابه كان دبلوماسياً إذ قال: “أنا أعترف بطبيعتين قبل الاتحاد ولا أقول باثنتين بعد الاتحاد”. واحتج على قطعه وطلب انصافه. فأشار فلابيانوس بوجوب استماع افسابيوس أسقف دورلة ولكن البيذيوس ممثل الأمبراطور رفض ذلك. ولم يُسمح أيضاً بقراءة رسائل أسقف رومة.

Părinții ortodocși și neortodocși din acest conciliu credeau că conciliul a fost convocat cu intenția de a declara achitarea lui Eutyches, întrucât membrii Consiliului de la Constantinopol - care l-a excomunicat pe Eutihe ereticul - au fost împiedicați să voteze și Dioscor - care l-a achitat. Eutyches ereticul - și-a asumat președinția consiliului, partidul opus lui Flabianos și consiliului său. Punctul care a spart paharul cămilei a fost eșecul de a citi Tomos Leo în consiliu.

ثم بدأ بتلاوة أعمال المجمع القسطنطيني الذي حكم على أوطيخة بالقطع. وعندما بلغ القارئ إلى العبارة: “إن افسابيوس الدولي قد بذل جهده في حمل أوطيخة على الإقرار بأن في المسيح طبيعتين” هتف عدد كبير من الحاضرين: “فليُحرق افسابيوس حياً وليقطع لأنه أراد أن يقسم المسيح”. ثم طرح ديوسقوروس قضية أوطيخة للتصويت فقال باستقامة رأيه مئة وأربعة عشر أسقفاً أولهم دومنوس أسقف أنطاكية. فشهر أوطيخة أرثوذكسياً وأُعيد إلى مقامه ورئاسة ديره.

وذكَّر ديوسقوروس بعد هذا، الأعضاء الجالسين بموقف المجمع المسكوني الثالث ممن يجسر على مخالفة دستور نيقية وطلب إدانة فلابيانوس وافسابيوس على هذا الأساس. فاحتج فلابيانوس وصرخ الشماس الروماني هيلاروبوس باللاتينية “Contradicitur” وتقدم بعض الأساقفة نحو ديوسقوروس ورجوه التبصر والتريث، ولكن الحقد والحسد المتراكم من المجمع المسكوني الثاني من الإسكندرية على القسطنطينية، جعله يدعي بأنهم هددوه فلم ينتظر ديسقوروس حل الموضوع بطريق البحث المعتاد وقرر إستعمال القوة فجمع جمهوراً من الرهبان المنتمين إلى اوطيخة وغيرهم كان قد نقلهم إلى مكان المجمع، وطلب المعونة من ممثلي الأمبراطور. ففتح هؤلاء أبواب الكنيسة وأدخلوا إليها الجند والرهبان والبحارة المصريين وغيرهم من عناصر الغوغاء.

S-a produs o mare tulburare, iar lucrarea conciliară pe care o începuse a fost sfâșiată, degetele cărturarilor au fost rupte, iar episcopii ortodocși au fost alungați după multe bătăi. Cât despre cei rămași, au fost forțați să semneze pe gol. paginile Pragammentului.În zadar, Flavianus a încercat să recurgă la sfințenia altarului. Călugării l-au târât cu îndrăzneală, așa că a căzut la pământ, iar Dioscor și grupul lui Barsoum l-au călcat în picioare.A fost scos, întemnițat și a murit trei zile mai târziu în drum spre exil. Dioscorus a fost acuzat că l-a ucis. Cât despre Eusebiu, episcopul Dorlei, acesta a fost mai norocos și a putut să evadeze și să se refugieze la Roma.

Acest consiliu și-a ținut ședința în data de douăzeci și doi august a aceluiași an și a luat în considerare cazul lui Iba, episcopul Edesei. A ascultat acțiunile Conciliului din Antiohia, decizia curții din Beirut și mărturiile judecătorului de la Edessa, așa că l-a retrogradat din funcția sa episcopală și l-a îndepărtat de la exercitarea puterilor preoțești.

Consiliul a luat în considerare și cazul lui Daniel, episcopul Harranului, și l-a considerat inapt să fie preot. Sinodul ia excomunicat pe Irineu, episcopul Tirului, și pe Clementus, episcopul din Jbeil. Acest om a fost hirotonit episcop de către Irineu. Sinodul ia cerut lui Fotie, noul episcop al Tirului, să hirotonească un alt episcop pentru Byblos. A fost rândul lui Sofronius, episcopul Constantinopolului. Fusese acuzat de vrăjitorie, ghicire, ruperea postului și mâncarea și lupta cu un anume evreu. Consiliul a hotărât să treacă dosarul lui Sofronie în custodia Mitropolitului Edesei.

Apoi am citit câteva pasaje din lucrările lui Teodoret, Episcopul Cirului, care i-a acuzat de nestorianism, iar Dioscor a poruncit ca aceste lucrări să fie arse, iar proprietarul lor să fie scos din scaunul episcopal și deportat, deși nu era în consiliu, întrucât nu a fost invitat. Dioscor a atras atenția lui Domnus asupra acestor chestiuni, iar Domnus a fost de acord cu aceste sugestii și, astfel, a ieșit cu credința corectă. Prin urmare, cel mai probabil, Sinodul de la Calcedon s-a abținut să-și reconsidere cazul. Teodoret l-a consultat pe episcopul Romei și pe episcopii din Apus, dar fără rezultat. Spera că i se permite să se întoarcă la mănăstirea sa de lângă Abameya și i s-a dat asta.

Domnus promisese dinainte că va fi de acord cu toate măsurile luate împotriva nestorienilor. Dar acest lucru nu a fost suficient pentru a-l ignora. În ochii lui Dioscor și a asistenților săi, el a fost prieten cu Flabian, episcop de Constantinopol, Teodoret și protector al nestorienilor. A fost condamnat la divorț. S-a întors în Palestina pe coasta Ierihonului și a locuit lângă marele său profesor, Efthymios. Flabianos a fost succedat în scaunul Constantinopolului de către Atatolius, reprezentantul lui Dioscor în capitală. Domnus Maximus (449-455), dușman al lui Ioan din Antiohia și prieten al Alexandriei, a fost succedat. Astfel, Dioscor și-a satisfăcut ura și lăcomia, chiar dacă l-a costat o încălcare a dreptei credințe. Făcându-L pe Hristos o natură din două.

Proteste de la Roma: Leon cel Mare nu s-a mulțumit cu această ascultare - și el a fost cel care i-a dat acest nume - și nu a tăcut, așa că în toamna anului 449 a scris împăratului, împărătesei, clerului și oameni, opunându-se la ceea ce s-a întâmplat și solicitând ca un conciliu ecumenic să fie organizat pentru a se reconsidera, cu condiția ca acesta să fie un conciliu drept. Dar lui Teodosie nu i-a păsat și nu a răspuns. Așa că episcopul roman a fost eliberat din nou în ziua de Crăciun. Apoi, la începutul anului 450, Valentinian al III-lea, mama sa Placidia și soția sa Evdoxia au ajuns la Roma, așa că Leo i-a rugat cu lacrimi să-i scrie lui Teodosie. Ei au scris, dar Teodosie a răspuns că ceea ce s-a întâmplat a fost suficient și că nu este nevoie să țină un alt conciliu.

Policharia și Marcianus: Teodosie a căzut de pe cal și a murit la douăzeci și opt iulie în anul 450. Nu a avut fiu, așa că sora sa Policharia a preluat-o. Apoi s-a căsătorit cu comandantul ei de armată, Marcianus, cu condiția să rămână fecioară și ca căsătoria să se limiteze la participarea la administrarea imperiului.

{يحاول  أصحاب المشيئة الواحدة التشويه بالقديسة بوليخاريا عن طريق التعرض لزواجها بعد أن نذرت نفسها للرهبنة، ونقول لهم: إن القديسة بوليخاريا تزوجت ولكن شرطها للزواج أن تعيش حياة البتولية. وهذا ما يؤكده الدكتور أسد رستم في “النزاع الخريستولوجي”.. وكلنا يعرف أن سيدتنا والدة الإله كانت أمام الناس زوجة القديس يوسف ولكنها كانت بتول قبل وأثناء وبعد ولادة الكلمة بالجسد… (الشبكة)}

Marcian a fost un om hotărât care s-a bucurat de sprijinul armatei, așa că Noua Roma a găsit un conducător potrivit pentru el. Marcian a anunțat sfârșitul nedreptății și haosului prin executarea eunucului Chrysavius și deportând consilierul său Eutyches. Episcopii asupriți l-au căutat pe el și pe Episcopul Romei. El a returnat exilații și Leo a fost de acord să cheme un nou conciliu ecumenic pentru a analiza problema lui Eutyches și a repara ceea ce Dioscorius a distrus. Dar nu a acceptat ca acest consiliu să se întrunească pe pământ italian, așa cum dorise Leo.

المجمع المسكوني الرابع – مجمع خلقيدونية العظيم

La șaptesprezece mai 451, curtea lui Marcianus a emis o chemare ca un al patrulea sinod ecumenic să fie deschis în prima zi a lunii septembrie. Cinci sute de episcopi au răspuns acestei invitații și s-au întâlnit la Constantinopol pentru a merge de acolo la Niceea la timpul stabilit. Circumstanțele militare au însemnat că Marcianos a întârziat să participe, așa că consiliul a fost amânat pentru o scurtă perioadă. Dioscor a profitat de această ocazie pentru a submina și a sabota și s-a străduit cu sârguință să-l destituie pe Leo, episcopul Romei. Dar nu a găsit urechi surde în afara cercurilor episcopilor egipteni. În același timp, Maximus a fost recunoscut ca episcop al Antiohiei.

Atunci Marcianus a dorit ca ședințele de consiliu să se țină la Chalidonion din cauza apropierii de capitală. El a ordonat ca monahii săi să fie îndepărtați din el pentru a asigura pacea și seninătatea, așa că au plecat. Sinodul al patrulea ecumenic și-a început lucrările la 8 octombrie 451 la Calcedon.

Delegația antiohiană: Delegația antiohiană era formată din o sută treizeci de episcopi, după cum urmează:

1. Primii episcopi ai Siriei: Maximus, Episcop de Antiohia, Maras, Episcop de Khanasir (la sud-est de Alep, la șaizeci de kilometri distanță de acesta), Theoktistus, Episcop de Alep, Romulus, Episcop de Qinnasrin, Policarius, Episcop de Jableh, Petru, Episcop de Jaboul, Macarius , Episcop de Latakia, Saba, Episcop al orașului și Gerontius, Episcop de Silfakiyya.
2. Episcopii Siriei II: Domnus, Episcopul Apamiei, Marcu, Episcopul Rastanului, Tethymotheus, Episcopul Banias, Eutychianus, Episcopul Hamai, Meletie, Episcopul Shaizarului, Pavel, Episcopul Maryaminului la est de Mshatta, Limbatheus, Episcopul Rehnia și Efesabius, Episcop de Jisr Shughur.
3. Episcopii asirieni: Ei sunt douăzeci și doi, dintre care primul este Vasile, episcop de Saflakiyya, urmat de Iacov, episcop de Animorion și Acacius, episcop de Antiohia.
4. Episcopii Ciliciei I: Theodoros, Episcopul Tarsului, Filip, Episcopul Adenului, Theodoros, Episcopul lui Augustus și alți cinci.
5. Episcopii Ciliciei II: Kyros, Episcop de Ain Zerba, Iulian, Episcop de Alexandria, Bassian, Episcop de Mopsosti, Iulian, Episcop de Arsuz și alți cinci.
6. Episcopii Eufratului: Ştefan de Manbij, Qazma Cyrus, Timotei, Episcop de Dolek, David, Episcop de Jarabulus, Ioan, Episcop de Marash, Petricius, Episcop de Siffin, Maras, Episcop de Rum Qalaa, Atanasie, Episcop de Beren, Manianus, Episcop de Rusafa, Rufin, episcop de Smisat, Oratius, episcop al Siriei și zidul său de pe Eufrat și Euphulgios, episcop de Belqis.
7. Episcopii Edesei: Nonnus, episcop de Edessa, Daniel, episcop de Pyrrha, Damianus, episcop de Raqqa, Ibrahim, episcop de Kerasium, și poate circasienii de la gura Khabur din Eufrat, Sofronius, episcop de Constantin, Ioan, episcop de Harran, Qayuma, episcopul de Markopolis, a cărui locație este necunoscută, și Ioan, episcopul arabilor.
8. Episcopii Mesopotamiei: Simeon, episcop de Amed, Maras, episcop de Gaza (a cărui locație este necunoscută), Qayyuma, episcop de Angel, Noe, episcop de Kefa, Zabanos, episcop de Mayafarqin și Efesabius, episcop de Suphanah.
9. Episcopii arabi: Constantin, Episcop de Busra, Proclu, Episcop de Daraa, Malek, Episcop de Masmiya, Teodosie, Episcop de Qanat, Selim, Episcop de Constantin Laja, Maras, Episcop de Suwayda, Ioan, Episcop de Al-Sanamayn, Zeus, Episcop de Hisban , Anastasius, Episcop de Harran, Plancus, Episcop de Jerash, Giannos, Episcop de Madaba, Severus, Episcop de Nawa, Gothos, Episcop de Meshnaf, Euphlogius, Episcop de Amman, Hormidas, Episcop de Shehba și Nonos, Episcop de Adhar. .
10. Episcopii din Prima Fenicia și din Coasta: Fotie, episcop de Tir, Alexandros, episcop de Tartous, Pavel, episcop de Arwad, Heraclit, episcop de Arqa, Efstathius, episcop de Beirut, Euphorius, episcop de Batroun, Petru, episcop de Byblos, Fosfor, episcop de Artuz, Olimp, Episcop de Banias, Toma, episcop al profetului Younes, Porfireon, Pavel, episcop de Akka, Damian, episcop de Sidon și Teodor, episcop de Tripoli.
11. Episcopii Fenicia II și Liban: Teodor, episcop de Damasc, Yrdanos, episcop de Wadi Barada Market, Ibrahim, episcop de Harlana în Ghouta, Thadas, episcop de Qara și Kanaker, Petru, episcop de Giroud, Theodoros, episcop de Mahin, Oranius, episcop de Homs, Toma, Episcop de Hawarin, Iosif, Episcop de Baalbek, Efesian, Episcop de Yabroud, Valerius, Episcop de Qatiya, Ioan, Episcop de Palmira și Efstathios, Episcop al Arabilor.

Alte delegatii: Delegația romană era formată din episcopii Baskasinus și Lucentius, episcopii Bonifatius și Vasile, iar Iulian, episcopul insulei Kos, li s-a alăturat pentru a doua oară. A venit Dioscor, urmat de șaptesprezece episcopi. Episcopii din Asia, Tracia, Grecia, Iliria și Africa s-au alăturat acestora. Statul roman era reprezentat de Anatolius, marele comandant, Platius Praefectus al Orientului, Tatianus Praefectus al capitalei și cincisprezece oficiali.

Prima sesiune: وافتتحت أعمال المجمع في الثامن من تشرين الأول في كنيسة القديسة أوفيميا في خلقيدونية بحضور هذا العدد الكبير من الأساقفة (وصل عدد الآباء في هذا المجمع لـ 600) ووجود عدد من وجهاء الدولة في صدر المجمع أمام الباب الملوكي وعن يسارهم نواب رومة القديمة وأناتوليوس أسقف رومة الجديدة فمكسيموس أسقف أنطاكية وعن يمينهم ديوسقوروس أسقف الإسكندرية يوبيناليوس أسقف أورشليم ثم سائر الأساقفة من الجهتين.

وبعد الافتتاح قام باسكاسينوس ووقف في وسط المجمع وقال لعظماء الدولة: “إن أسقف مدينة الرومانيين الرسولي الجزيل الغبطة رأس جميع الكنائس أمرنا أن نخاطبكم بأن لا يجلس معنا ديوسقوروس أسقف الإسكندرية. فإما أن يخرج هو وإما أن نخرج نحن”. فرأى ممثلو السلطة أن يجلس ديوسقوريوس في وسط المجمع فجلس. ثم وقف افسابيوس أسقف دورلة ودفع كتاباً مضمونه ملخص ما جرى من التلصص في أفسس. وتليت بعد ذلك أعمال المجمع اللصوصي ثم أعمال المجمع القسطنطيني قبله. وبعد أخذ ورود شديدين اقترح ممثلو السلطة قطع كل من ديوسقوروس الإسكندرية ويوبيناليوس أورشليم وثلاثيوس قيصرية وافسابيوس أنقيرة وافستاثيوس بيروت وباسيليوس سلفكية باعتبارهم زعماء التلصص في أفسس. ثم ارتفعت الجلسة فخرج الآباء يرددون: “قدوس الله قدوس القوي قدوس الذي لايموت ارحمنا” وهي أول مرة يرد فيها ذكر التريصاجيون في تاريخ الكنيسة. وهتفوا بعد ذلك قائلين: “لتكن سنو الأمبراطور عديدة! المسيح أسقط ديوسقورس القاتل! قدوس الله قدوس القوي قدوس الذي لا يموت ارحمنا”.

A doua sesiune: وعاد الآباء إلى العمل في العاشر من تشرين الأول وظل ديوسقوروس ويوبيناليوس وسائر المتهمين بأعمال التلصص في أفسس خارج المجمع. فطلب ممثلو السلطة من الآباء المجتمعين أن ينظروا في أمر الإيمان وأن يتفقوا على صيغة نصبح هي المعول عليها. فذكر الآباء أن المجمع المسكوني الثالث حرم أي تعديل في قانون الإيمان النيقاوي. ولكن نظراً لإلحاح السلطة فإن الآباء أصغوا إلى نصوص رسائل كيرلس إلى نسطوريوس ويوحنا وإلى “الطوموس” رسالة لاون إلى فلابيانوس الشهيد. فهتف معظم الآباء هذا هو إيمان الآباء هذا إيمان الرسل. جميعنا هكذا نؤمن. الأرثوذكسيون هكذا يؤمنون. محروم من لا يؤمن هكذا. بطرس نادى بهذا التعليم بواسطة لاون. كيرلس هكذا علم. محروم من لا يؤمن هكذا. وتردد أساقفة فلسطين وطلبوا شرح الطوموس ولم يتخذ أساقفة مصر موقفاً معيناً نظراً لتغيب رئيس وفدهم ديوسقوروس. وقبيل ارفضاض الجلسة هتف بعض الاليريين للأساقفة المتهمين.

A treia sesiune: والتأم المجمع في جلسته الثالثة في الثالث عشر من تشرين الأول وفي كنيسة مجاورة لكنيسة القديسة افيمية تضم رفاة بعض الشهداء. وتغيب ممثلو السلطة. ونهض افسابيوس أسقف دورلة وقرأ مذكرة جديدة يبين فيها هفوات ديوسقوروس وذنوبه. ثم تلاه أربعة اكليريكيين اسكندريين انتقدوا ديوسقوروس من حيث موقفه من أسرة سلفه كيرلس وقساوته وظلمه ومن حيث طمعه بالمال وجشعه في جمعه. فدعا المجمع ديوسقوروس ثلاث مرات فلم يحضر فقال باسكاسينوس -مترأس المجمع- لقد دعي ديوسقوروس ثلاث مرات ولم يحضر فماذا يستحق هذا الذي يزدري بالمجمع؟ فقال المجمع: يستحق جزاء العصاة. ثم قال لوقيانوس أسقف بيزا ونائب أسقف هرقلية: لقد أجرى المجمع المسكوني السابق أعمالاً ضد نسطوريوس فلنقف على إجراءاته ولنعمل بموجبها. فقال باسكاسينوس: أتأمرون أن نطبق في حقه عقوبات كنسية؟ فقال المجمع: “إننا نوافق على ما هو حسن”. وخاطب الأسقف يوليانوس وفد رومة وطلب إلى رئيسه باسكاسينوس أن يبين القصاص المعين في القوانين. فقال باسكاسينوس: إني أكرر ماذا تستحسنون؟ فقال مكسيموس أسقف أنطاكية العظمى: “كل ما يستحسنه برّكم نوافق عليه”. فاقترح باسكاسينوس قطع ديوسقورس لأنه برَّأ أوطيخة وقبله في الشركة قبل اجتماع افسس ولأنه لم يسمح بقراءة رسالة لاون إلى المجمع ولأنه أصرّ على قطع العلاقة مع الأرثوذكسيين. فقال أناتوليوس أسقف رومة الجديدة: إني أعتقد في كل شيء مثل الكرسي الرسولي أوافق على قطع ديوسقوروس. وقال مكسيموس أسقف أنطاكية: إني أضع ديوسقوروس تحت العقاب الكنسي الذي فاه به لاون أسقف رومة القديمة وأناتوليوس أسقف رومة الجديدة. ووافق كثيرون آخرون فحكم على ديوسقوروس بالقطع. أما الأساقفة الباقون من المتهمين فإنهم قدموا ندامة ونالوا الصفح.

A patra și a cincea sesiune: În sesiunile a patra și a cincea, părinții au discutat chestiunea credinței. Ei l-au privit pe Tomos Leo în lumina Constituției Credinței care a fost promulgată în Sinodul I și al Doilea Ecumenic și în lumina definițiilor Sfântului Chiril, așa cum sunt afirmate în lucrările Sinodului al Treilea Ecumenic.

Treisprezece episcopi egipteni au prezentat o listă de credință care a dovedit atașamentul lor față de credința părinților din vremea Evanghelistului Marcu și până în zilele lui Chiril, i-au denunțat pe Arie, Phatumius, Mani și Nestorie, dar au rămas tăcuți despre Eutihe. Sinodul i-a mustrat și a spus că lucrează în conformitate cu Legea a șasea de la Nicee, deoarece nu le era permis să-și exprime o opinie fără aprobarea Episcopului Alexandriei.

وحاول برصوم أن يدافع عن ديوسقوريوس ولكنه لم يُفلح. فإنه ما كاد يطل على الآباء المجتمعين حتى تعالت الأصوات بوجوب خروجه. فقال البعض: “إلى الخارج أيها القاتل إلى المرسح المدرج إلى الوحوش الضارية”. فخرج برصوم والوفد الرهباني الذي كان يرافقه.

A fost scrisă pentru a reprezenta toate opiniile consiliului, pentru a fi considerată o imagine a unei mărturisiri care hotărăște asupra problemei de o natură ridicată de Eutyches. Acest comitet și-a îndeplinit bine sarcina care i-a fost încredințată și a înaintat consiliului la a cincea sesiune un proiect de recunoaștere, al cărui text este următorul:

Toți predăm o singură învățătură, urmând sfinții părinți. Recunoaștem că fiul unuia este același Domn Isus Hristos. El însuși este perfect după divinitate și el însuși este perfect după umanitate. Dumnezeu adevărat și om adevărat. El însuși este dintr-un singur suflet și un singur trup. Egal cu Tatăl în esența Dumnezeirii. El însuși este egal cu noi în esența umanității, asemănător cu noi în toate, cu excepția păcatului. Născut din Tatăl înainte de veacuri după divinitate. El însuși, în zilele din urmă, s-a născut din Fecioara Maria, Maica Domnului, după omenire, de dragul nostru și pentru mântuirea noastră. El este cunoscut a fi Mesia, Fiul, Domnul și unul și același în două naturi, fără amestecare, schimbare, divizare sau separare, fără ca diferența de naturi să fie negata din cauza unirii. din fiecare dintre cele două naturi se păstrează încă. Ambele constituie o singură persoană și un singur ipostază, nu împărțite sau împărțite în două persoane, ci mai degrabă El este Fiul. Și există un singur Dumnezeu, Cuvântul, Domnul Isus Hristos, ca profeții au proorocit despre El de la început și așa cum ne-a învățat Însuși Domnul Iisus Hristos și cum ne-a înmânat Constituția Părinților.

A șasea sesiune: La această sesiune, pe 25 octombrie, împăratul a participat personal și s-a adresat părinților, îndemnându-i să fie sănătoși și pașnici. S-a hotărât apoi soborul, iar părinții l-au aprobat și împăratul l-a ratificat.

Anvelope și Beirut: În cea de-a patra sesiune, Părinții au luat în considerare invitația adusă de Fotie, Episcopul Tirului, lui Efestathie, Episcopul Beirutului. Rezumatul acestei invitații este că Anatoliu, Episcopul Constantinopolului, l-a dăruit lui Efestathius, Episcopul Beirutului, cu ocazia ridicării sale la rangul de Mitropolit, prezidând episcopiile din Byblos, Batroun, Tripoli, Artuz, Akkar și Tartous. , după ce toate acestea au fost supuse Mitropolitului Tirului. Sinodul l-a învinuit pe Anatoliu pentru această încălcare și a hotărât ca aceste episcopii să fie returnate Mitropolitului Tirului.

Teodorit și Ebba: وفي الجلسة الثامنة فاه ثيودوريطس أسقف قورش لأول مرة بقطع نسطوريوس “وكل من لا يدعو مريم العذراء والدة الإله يجعل من الابن الوحيد اثنين”. وحذا حذوه كل من صفرونيوس أسقف قسطنطينة الرها ويوحنا أسقف مرعش. فعرف المجمع جميع هؤلاء أرثوذكسيين. وفي الجلسة العاشرة تبرأ إيبا.

Biserica din Ierusalim: Sfinții părinți adunați la Niceea în Sinodul I Ecumenic i-au acordat Episcopului Ierusalimului anumite privilegii de care nu le cunoaștem și, în același timp, au păstrat drepturile Mitropolitului Eparhiei și ale Episcopului Cezareei. De când a preluat tronul patronajului, Eubinalius începuse să exercite puteri mult mai largi decât permiteau obiceiul și tradiția. El a așteptat cu nerăbdare să-și exercite autoritatea în Arabia și Fenicia, așa că episcopii din aceste două eparhii au urmat exemplul. El a falsificat documente, în special în Efes, pentru a dovedi un adevăr despre care nimeni nu știa. Cyril i-a interceptat calea și situația lui a fost dezvăluită, așa că a rămas tăcut și a așteptat o oportunitate favorabilă. Când vremea s-a întunecat și părinții s-au adunat pentru a analiza problema lui Eutykha, el a revenit la cererea lui anterioară. În cea de-a șaptea sesiune a Sinodului Calcedonian, ținută la douăzeci și șase octombrie a anului 451, episcopii Antiohiei și Ierusalimului au ajuns la o înțelegere, iar Maximus a recunoscut autoritatea lui Eupinalius asupra orașelor mari Besan, Cezareea și Petra. Eupinalius s-a abținut să pretindă vreo autoritate în Fenicia și Arabia.

Episcopul Noii Rome: În sesiunile a unsprezecea până la a paisprezecea, au fost rezolvate probleme legate de episcopii din Asia. La a cincisprezecea sesiune, Consiliul a promulgat treizeci de legi care sunt încă în vigoare. Legea a noua prevede că, dacă apare o dispută între un duhovnic și mitropolitul eparhiei, aceasta va fi transmisă slujitorului îndemnului și persoanei care stă pe tronul Constantinopolului. Aceasta a venit în legea a șaptesprezecea. Canonul Douăzeci și Opt prevedea egalitatea în demnitate între episcopii Noii Rome și Vechii Rome. Delegația romană a obiectat la această egalitate.

Finalizarea lucrarilor: Împăratul a ratificat aceste hotărâri și legi și a dizolvat Sinodul IV Ecumenic. El i-a împiedicat pe adepții lui Eutykha să organizeze petreceri religioase. Eutyches a fost purificat și a murit la scurt timp după aceea, Dioscor a fost, de asemenea, exilat și pus în arest la domiciliu în templul Aflagonian.

Comentariu preluat din buletinul parohiei mele: اوضح المجمع المسكوني الرابع العقيدة المستقيمة عن طريق استعمال عبارة “الطبيعتين” في المسيح، غير ان الكنائس الشرقية لم تجتمع كلها حول هذا التحديد، وذلك أن بعضا منها (السريانية والقبطية والارمنية) رفضته، ورأت في العبارة عودة الى النسطورية. غير أن ثمة آراء كثيرة إيجابية اليوم بين صفوف رافضي مجمع خليقدونية، ترى أن الخلافات حول المجمع لفظية، وتدعو الى قبوله عن طريق فهم قراراته على انها إعادة تأكيد لمقررات المجمع المسكوني الثالث.