Cum depuneți mărturie Domnului? (*)
شهادتك للرب أيها العزيز ليست أمرًا صعبًا كما قد تظن، لأن كرازتك “Nu cu înțelepciunea cuvintelor, ca să nu fie împiedicată crucea lui Hristos” (1 كو 1: 17)، بل بإعلان عمل الصليب في حياتك العملية.
Prin cruce, călci în picioare puterea păcatului, dând mărturie Domnului în viața ta interioară și comportamentul exterior, în gândurile tale ascunse și acțiunile aparente, în emoțiile și sentimentele tale.
بالصليب تقبل وصايا ربنا يسوع الصعبة، فترى “Povara ei este ușoară și jugul ei este ușor” وخاصة تلك الوصية التي بها يكمل كل الناموس والأنبياء “أن تحب الله من كل القلب… وقريبك كنفسك“. تحب قريبك مهما ضايقك، ودبر لك مكائد وحاول إيذاءك.
هكذا تجتذب النفوس بالوصايا العملية التي تحيا فيها، لأن “ناموس الرب بلا عيب يرد النفوس… وصايا الرب مضيئة تنير العينين عن بعد” (مز 18) . فمن غير أن تتكلم ترد النفوس المتعبة وتنير العينين المظلمة. لأنك أنت نور العالم الذي يضئ بالعمل لا بالكلام، والخميرة الحية التي تخمر العجين كله في صمت وملح روحي يُصلح الغير خفية.
ربما لا تنطق بكلمة لكن حياتك تكون عظة قوية “Fără cuvinte, fără cuvinte. Nu le auzi vocile. Rațiunea lor s-a răspândit pe tot pământul, iar cuvintele lor au ajuns la marginile pământului” (مز 18).
باختصار فإنك كعضو حي في جسد الرب السري- الكنيسة الحقيقية – يلزمك أن تكون مثل رأسك الحقيقي- الرب يسوع – سالكًا بروحه المتسع لمحبة الجميع.
هذه هي شهادتك له… أن تكون سفيرًا للرب، لك رائحة الحب الذكية نحو البشرية كلها. يتسع قلبك للمسيئين إليك وناكري الإيمان حتى المجدفين أيضًا. “لأنه إن كنت تحب الذين يحبونك فأي أجر لك، أليس العشارون يفعلون ذلك. وإن سلمت على إخوتك فقط فأي فضل تصنع… فكن كاملاً مثل أبيك السماوي” (مت 5: 46-48).
Domnul te-a trimis ca un miel printre lup (1) (Matei 10, 16), ei te devorează și te devorează, dar – precum spune Sfântul Augustin, lupii se transformă repede în miei.
O, sămânță vie, nu te teme de pământul în care ești îngropat, ci iubește-l, căci dacă nu vei muri, nu vei aduce mult rod.
تشبه بسيدك لأنه “Elevul nu este mai bun decât profesorul, nici slujitorul nu este mai bun decât stăpânul său. Este suficient ca elevul să fie ca profesorul său și slujitorul ca stăpânul său” (مت 10: 24) فإنك بهذا تعلن نور الرب للجميع.
Acesta este subiectul predicii rostite de Sfântul Ioan Gură de Aur grupului de credincioși care frecventează biserica.
هذا الكتاب من ترجمة الكنيسة القبطية: وهذا يعني أن ليس كل ما جاء في تعليقات المترجم أو المعد نتفق معه وأحياناً نختلف معه. فالرجاء تنبيهنا في حال وجود شيء من هذا القبيل أو غير مفهوم… ولقراءة النص باللغة الإنجليزية، الرجاء اضغط Aici
Vreau munca ta, nu laudele tale
Se pare că ultimul meu articol lung pentru a vă aprinde zelul pentru aceste întâlniri nu a fost de niciun folos, pentru că Biserica noastră este încă părăsită de membrii săi. Prin urmare, mă simt obligat să fiu enervat și supărat, mustrându-i pe cei prezenți și reproșându-i pe cei care nu vin. Acestea sunt pentru că ei nu s-au ridicat din cauza lenei lor, iar tu pentru că nu ai oferit o mână de ajutor în salvarea surorilor tale.
Într-adevăr, cei care caută să mă tulbure într-un mod greșit mă numesc prost. Dar acest lucru nu mă împiedică să-i trezesc spiritul în același scop (adică grija pentru mântuirea fraților săi), pentru că nu am nimic mai bun decât acest tip de (presiune).
Lasă să se întâmple orice s-ar întâmpla, atâta timp cât până la urmă te rușinezi și ai grijă de frații tăi din cauza asertivității mele constante.
Pentru că la ce mă folosește lauda ta dacă nu te văd progresând în virtute?! Ce rău îmi dăunează tăcerea ascultătorilor (despre laudele mele) dacă văd progresul tău?!
Lauda vorbitorului nu constă în cuvintele de laudă ale ascultătorilor, ci mai degrabă în arderea zelului lor pentru dreptate. Nu stă în sunetul pe care îl scot în timp ce îl aud, ci în gelozia rămasă (de lucru). Pentru că cuvintele de laudă care vin de pe buze se răspândesc rapid în aer și se risipesc. În ceea ce privește progresul ascultătorilor în virtute, ea acordă o răsplată veșnică, necoruptibilă, atât vorbitorului, cât și celor care îi ascultă.
Laudele tale aduc faimă vorbitorului de aici. Cât despre evlavia sufletelor voastre, el va fi mai curat înaintea tronului harului. Cine îl iubește pe profesor ar trebui să tânjească să folosească ascultătorii săi, nu să-l laude cu cuvinte.
Neglijarea noastră față de frații noștri nu este o greșeală ușoară, ci mai degrabă aduce asupra noastră o mare pedeapsă și o disciplină fără milă.
Au făcut schimb de talente
لقد وُبخ الرجل الذي دفن الوزنة، إذ لم يجاهد لأجل تغيير إنسان شرير… وبهذا صار هو شريرًا، لأنه لم يضاعف ما قد عهد إليه به، لهذا استوجب العقاب. فلا يكفي لخلاصنا أن نكون غيورين مشتاقين إلى سماع الكتب المقدسة، إنما يلزمنا مضاعفة الوديعة. فمع اهتمامنا بخلاصنا الخاص بنا نتعهد أيضًا بما هو لخير الآخرين.
Omul menționat în proverb a spus “هوذا الذي لك” (مت 25: 25)، لكن هذا الدفاع لم يقبل، إذ قيل له “فكان ينبغي أن تضع فضتي عند الصيارفة”.
أرجوكم أن تلاحظوا كيف أن وصايا السيد سهلة، فالبشر يسألون المقرضين إيفاء الدين (ولا يبالون بشخص المقترض).. لكن الله لا يفعل هذا، إنما يأمرنا أن نأخذ الوديعة ولا يحاسبنا عليها بقصد استردادها… إنما يستجوبنا بخصوصها دون أن يطلبها منا.
Ceva mai ușor decât asta?! Cu toate acestea, stăpânul său blând și milostiv este numit crud. Pentru că acesta este obiceiul nerecunoscătorului, leneșului, care își ascunde rușinea față de greșelile sale, atribuindu-le stăpânului său. De aceea a fost aruncat afară în lanțurile exterioare ale întunericului.
Pentru a nu cădea sub pedeapsă, trebuie să încredințăm învățăturile noastre fraților noștri, fie că le acceptă sau le resping. Dacă o acceptă, ei vor beneficia, iar noi vom beneficia cu ei. Dacă o resping, ei cad sub o pedeapsă intolerabilă fără nici un rău pentru noi. Am făcut ceea ce trebuia în ceea ce privește oferirea de sfaturi. Dar mă tem că vor rămâne așa cum sunt din cauza indolenței și neglijenței tale.
Nu dispera mântuirea nimănui
إن مداومة النصيحة والتعليم تجعل الإنسان مجتهدًا وتصيره إلى حال أفضل، وفي هذا أقتبس المثل العام الذي يؤكد هذه الحقيقة، وهو أن “قطرات الماء المتواترة تشقق الصخر”. أي شيء ألين من الماء؟! وأي شيءٍ أصلب من الصخر؟! ومع هذا موالاة العمل باستمرار يغلب الطبيعة. فإن كان هذا بالنسبة للطبيعة، أفليس بالأولى تغلب الطبيعة البشرية؟!…
Tu ești lumina lumii
Cât de tulburat sunt, căci în sărbători văd mulțimile adunate ca o mare mare, iar acum nu găsesc nici măcar un număr mic de mulțimi care să se adune aici.
Unde s-au dus acei oameni care ne înghesuie cu prezența lor de sărbători?!
Îi privesc cu întristare, întristat pentru mulțimile care pier departe de calea mântuirii (2).
Ce mare pierdere de fraternitate! Puțini oameni le pasă de chestiunile de mântuire.
Ce mare parte a corpului bisericii seamănă cu o persoană moartă, nemișcată!!
Tu spui: Ce ne preocupă în asta?
Ai un mare potențial în ceea ce privește frații tăi. Căci ești responsabil dacă nu îi sfătuiești, nu îi împiedici răul, îi atragi aici cu forță și îi retragi din laxitatea lor extremă. Pentru că ce se cuvine ca o persoană să fie de folos numai lui, dar și multora? Isus Hristos a clarificat acest lucru când ne-a chemat “ملحًا” (مت 5: 13)، و“خميرة” (Matei 13:33) și “نورًا” (Matei 5:14), pentru că aceste lucruri sunt benefice pentru alții și pentru ei.
Lampa nu strălucește pentru ea însăși, ci pentru cei care stau în întuneric. Ești o lampă, nu doar pentru a te bucura de lumină, ci pentru a restaura o persoană care a rătăcit. Pentru că ce folos are un creștin care să nu folosească altora?! Și nu întoarce pe nimeni la virtute?!
مرة أخرى، الملح لا يُصلح نفسه، بل يصلح اللحم لئلا يفسد ويهلك… هكذا جعل الله ملحًا روحيًا، لتربط الأعضاء الفاسدة أي الإخوة المتكاسلين المتراخين، وتشددهم وتنقذهم من الكسل كما من الفساد، وتربطهم مع بقية جسد الكنيسة.
De aceea ne-a chemat Domnul “خميرًا”، لأن الخميرة أيضًا لا تخمر ذاتها، لكن بالرغم من صغرها فإنها تخمر العجين كله مهما بلغ حجمه. هكذا افعلوا أنتم أيضًا. فإنكم وإن كنتم قليلين من جهة العدد، لكن كونوا كثيرين وأقوياء في الإيمان والغيرة نحو الله. وكما أن الخميرة ليست ضعيفة بالنسبة لصغرها، إذ لها قوة وإمكانية من جهة طبيعتها… هكذا يمكنكم إن أردتم أن تجتذبوا أعدادًا أكثر منكم ويكون لهم نفس المستوى من جهة الغيرة.
Dar s-ar putea să-și ceară scuze că este vară, deoarece aud cuvinte precum că căldura este excesivă, că căldura soarelui este insuportabilă și că nu putem tolera aglomerația (acestea sunt exemple ale argumentelor pe care le auzim de la unii creștini) .
Crede-mă, mi-e rușine de ei. Astfel de considerații sunt pline de răsfăț (3), ceea ce nu este potrivit nici măcar pentru cei cu trupuri delicate și naturi slabe de folosit ca dovadă, deoarece nu le justifică.
Dacă oferă astfel de scuze fără rușine, nu ar trebui să ne fie rușine de răspunsul lor.
Ce le spun celor care pun astfel de scuze? Vreau să le amintesc de cei trei tineri din cuptorul de foc, care, în timp ce flăcările îi înconjurau din toate părțile, înghițindu-le gura, ochii și respirația, nu s-au oprit să cânte lauda sacră, secretă a lui Dumnezeu.
Cred că este potrivit să adăugăm la ei leii care erau în Babilon și Daniel în groapă (Daniel 4:24).
Și nu numai acesta, ci într-o altă groapă era profetul Ieremia, unde noroiul era lângă gâtul lui (Ieremia 38:5).
أليس من المدهش حقًا أن هؤلاء القديسين الذين كانوا في أتون النار أو في جب أو بين الوحوش، وفي الوحل، وفي السجن، وتحت الضربات والجلدات والآلام غير المحتملة، لا يتذمرون بل يتغنون بالتسبيح المقدسة في حيوية وبغيرة متقدة بينما نحن الذين لم نقع تحتها – لا في كثير ولا في قليل – نهمل خلاصنا محتجين بسخونة الشمس وحرارة الجو قليلاً وبعض التعب، هاجرين اجتماعنا، مفسدين أنفسنا بذهابنا إلى اجتماعات مهلكة تمامًا؟!
Este clar, deci, că aceste scuze nerezonabile sunt rezultatul lenei și indolenței, lipsite de focul Duhului Sfânt.
Pentru a invita pe toți
Aceste observații ale mele nu sunt îndreptate asupra lor, ci mai degrabă către tine, care vii înaintea lor, îi ridici din lenea lor și îi aduci la această masă a mântuirii.
Într-adevăr, atunci când sclavii îndeplinesc un serviciu public, își cheamă tovarășii sclavi, dar când mergi să te aduni pentru slujirea spirituală, îi privezi pe colegii tăi de binecuvântările sale din cauza neglijenței tale.
تقولون “وماذا نعمل إن كانوا لا يرغبون في المجيء؟”
Fă-i să-și dorească perseverența ta constantă, iar când te va vedea insistând asupra acestui lucru, o vor dori și ei.
Sunt doar scuze pe care le faci. Câți părinți stau aici fără ca copiii lor să-i însoțească? Este greu și să aduci câțiva dintre copiii tăi?!
ليشجع كل واحد غيره، ويحثه على الحضور. فالأب يشجع ابنه، والابن أباه، والأزواج زوجاتهم، والزوجات أزواجهن، والسيد عبده، والصديق صديقه، وبالحري ليس فقط أصدقاءه بل وأعداءه أيضًا… داعيًا إياهم لينهوا من الكنز المقدم لخير الجميع. فإن رأى العدو اهتمامك بما هو لخيره فسينزع عنه بغضته لك (4).
Nu veni goală
إنني أقول أن الذين تخلوا عن هذا الاهتمام (بالإخوة) ينالون صفعة في أكثر أجزائهم حيوية، محتملين خسارة أبشع مما تحدث بأي سبب آخر، لأن من يحضرون معهم أحدًا يقتنون ربحًا أعظم مما يقتنى بأي شيء آخر، كما يعلن الكتاب المقدس… “لا يظهر أمامي فارغين” (Exod 23:5), adică nu ar trebui să intre în templu fără sacrificii. Dacă nu ne este îngăduit să intrăm în templu fără jertfe, cu atât mai mult să nu venim fără ca frații noștri să ne însoțească, pentru că această jertfă este mai bună decât aceea.
Mi-aș dori să putem imita niște creaturi iraționale, căci ele vânează pradă pe cele de felul lor.Ce scuză avem noi, care am fost binecuvântați cu rațiune și atâta înțelepciune, dacă nu facem la fel?
لقد نصحتكم في العظة السابقة وقلت لكم: “أذهبوا كل واحد إلى بيوت أقربائه، وانتظروهم حتى يخرجوا وامسكوهم واقتادوهم إلى بيت أمهم العام. امتثلوا بالمجانين الذين يقابل كلٍ منهم الآخر مبكرًا لكي يقتاده للمشاهد الشريرة.
Și iată că repet apelul și nu mă voi opri până nu te voi găsi la muncă.
Atrageți-i prin acțiune, nu prin cuvinte
Audierea nu este de niciun folos decât dacă este însoțită de implementare, ci ne face judecata mai severă.
Aud ce spune Isus “لو لم أكن قد جئت وكلمتهم لم تكن لهم خطية. وأما الأنبياء فليس لهم عذر في خطيتهم” (Ioan 15:22) Apostolul spune “لأن ليس الذين يسمعون الناموس هم أبرار عند الله” (Romani 12:13).
هذا قيل من أجل السامعين، ولكن أراد الرب أن يعلم المعلمين أنهم لا ينتفعون من تعليمهم شيئًا ما لم تنطبق تعاليمهم مع سلوكهم، وكلماتهم مع حياتهم… إذ يقول النبي “وللشرير قال الله مالك تحدث بفرائضي وتحمل عهدي على فمك وأنت قد أبغضت (التعليم)” (Psalmul 49: 16-17) Și Mesagerul spune “وتثق إنك قائد للعميان ونور للذين في الظلمة ومهذب للأغبياء ومعلم للأطفال ولك صورة العلم والحق في الناموس. فأنت إذًا الذي تعلم غيرك ألست تعلم نفسك؟!” (رو 2: 19-21)…
Așadar, îmi doresc ca pasiunea noastră să nu devină doar ascultare.Într-adevăr, este foarte bine să ne petrecem mereu timpul ascultând învățăturile divine, dar ele nu ne avantajează deloc dacă nu sunt legate de dorința de a beneficia de ele.
من أجل هذا لا تجتمعوا هنا باطلاً. بل لا أكف عن أن أتوسل إليكم بكل غيرة كما كنت أفعل من قبل قائلاً: “تعالوا بإخوتكم إلى هنا. أرشدوا إلى هنا. أرشدوا الضالين. علموهم بالعمل لا بالكلام فقط”.
Aceasta este o învățătură cu autoritate, care vine prin comportamentul și acțiunile noastre. Chiar dacă nu scoți niciun cuvânt, după ce pleci de aici îi anunți pe cei care au rămas în spatele profitului pe care l-ai dobândit aici, prin înfățișarea, înfățișarea, vocea și toate acțiunile tale. Acest lucru este suficient pentru îndrumări și sfaturi.
Trebuie să ieșim din acest loc așa cum se cuvine unui loc sfânt, ca oameni care coboară din ochii cerului, reverenți și înțelepți, vorbind și făcând toate lucrurile în mod corespunzător.
Când o soție își vede soțul venind de la o întâlnire, un tată, fiul său, un prieten, prietenul său și un dușman, dușmanul său, ei văd în ei urme ale binecuvântărilor de care s-au bucurat. Ei vor realiza că ai devenit mai blând, mai înțelept și mai echilibrat.
تأملوا أي امتيازات تتمتعون بها خلال الأسرار المقدسة؟! علموا الذين “هم من خارج” أنكم في صحبة طغمة السارافيم، محسوبين مع السمائيين، معدين في صفوف الملائكة، حيث تتحدثون مع الرب وتكونون في صحبة السيد المسيح.
Dacă sufletele voastre sunt pregătite astfel, atunci nu este nevoie de ceea ce le spunem celor care au rămas în prezență, pentru că ei văd ceea ce am primit și simt pierderea lor, așa că se grăbesc să participe pentru a se bucura la fel ca noi. .
Ei sunt motivați de frumusețea sufletelor voastre strălucitoare, inimile lor sunt înflăcărate de aspectul nostru bun, oricât de proști ar fi, pentru că dacă frumusețea trupului îi tentează privitorul, cu atât mai mult va emoționa frumusețea și armonia sufletului. privitorul ei și îl atrag să aibă aceeași gelozie?!
إذًا فلنزين إنساننا الداخلي، ولنفكر فيما يقال ههنا عندما نخرج… لأنه إن كان المصارع يصارع حسبما تدرب عليه في مدارس المصارعة، إلا أننا نحن في تعاملنا مع العالم لم نستخدم ما نسمعه ههنا!!
Atrage-i cu dragoste
Amintește-ți ce ți se spune, astfel încât, atunci când vei ieși și Satana va pune mâna pe tine prin mânie, glorie deșartă sau orice altă poftă, amintindu-ți ceea ce ai învățat aici, vei putea scăpa cu ușurință de strânsoarea lui rea.
ألا ترون كيف أن المتمرنين حسنًا، بعد ممارستهم المصارعة زمنًا طويلاً وقد أعفوا منها بسبب كبر سنهم، يجلسون خارج الحلبة وينادون من يعلمونهم قائلين هكذا “أمسك يده، أسحب رجله، أضغط على ظهره، وما إلى غير ذلك من التوجيهات”…
أليسوا بهذا يقدمون خدمة عظيمة لتلاميذهم؟! وأنتم أيضًا تطلعوا إلى مدربكم – بولس الطوباوي -الذي بعدما نال نصرات كثيرة، يجلس خارج الحدود – أي هذه الحياة الزمنية – ويصرخ إلينا برسائله. فإذ يرانا في غضبٍ أو مستائين مما يلحقنا من الأضرار يقول: “فإن جاع عدوك فأطعمه، وإن عطش فأسقيه” (Romani 12:20).
وصية جميلة خاصة بالحكمة الروحية، نافعة لمنفذها وللمستفيدين بها! لكن بقية النص يثير حيرة عظيمة ويبدو كأنه غير متفق مع نية ناطق الكلمات السابقة… إذ يقول: “لأنك إن فعلت هذا تجمع جمر نار على رأسه”.
Cu aceste ultime cuvinte, răul se abate atât pe făcător, cât și pe beneficiar. Ultima este pentru că pe cap îi sunt așezați cărbuni de foc.Care este beneficiul pentru el în ceea ce privește mâncarea și băutura dacă îngrămădește cărbuni de foc pe cap?!În ceea ce privește persoana care furnizează beneficiul, îi dăunează și în altul fel, pentru că ce folos are să facă bine dușmanului său dacă face asta cu intenția de a strânge cărbuni? Foc pe cap?! Astfel, el nu este milos și blând, ci mai degrabă crud și brutal.
Deci care este soluția?
Acest om mare și înțelept (Pavel) era pe deplin conștient de acest fapt, și anume că împăcarea rapidă a dușmanului este periculoasă și dificilă, nu după natură, ci din cauza laxității umane. El nu ne poruncește doar să ne împăcăm cu dușmanul, ci și să-i ascultăm, ceea ce este mai greu pentru că, dacă unii nici măcar nu-i pot vedea pe cei care îi hărțuiesc, cum pot dori să le ofere hrană când le este foame?!
De ce spun că privirea la ei îi emoționează? Mai degrabă, doar menționarea numelui le aduce înapoi amintirile despre rănile lor și aprinde flăcările furiei lor.
Paul știa asta și dorea ca ceea ce era aspru și dificil să fie ușor și simplu. Vrea să-i convingă pe cei care nu suportă să-și vadă dușmanul să-i facă bine, așa că și-a adăugat cuvintele “يجمع جمر نار”Pentru ca iubitul de răzbunare să se grăbească să facă bine dușmanului său.
Așa cum pescarul înconjoară cârligul cu momeală pe toate părțile și un pește se grăbește să mănânce din el ca de obicei (în mâncarea de pește mic). Pescarul îl prinde imediat și îl ține ușor. Așa face Paul, care vrea să conducă. o persoană să ofere bine adversarilor săi, întrucât nu prezintă golul înțelepciunii spirituale, ci mai degrabă îl acoperă.Cu un asemenea gust, adică “جمر النار” فيدعوا الإنسان المهان الراغب في الانتقام إلى تقديم الخير لمضايقه.
Când o persoană comite acest act, Mesagerul îl vânează și nu îl lasă să scape.
Este ca și cum Mesagerul îi spunea celui care iubește răzbunarea “إن كنت لا تقدم الطعام للمخطئ إليك من باب الشفقة، فقدمه من أجل رغبتك في الانتقام”. Mesagerul știe că atunci când o persoană începe această lucrare, acesta va fi începutul reconcilierii dintre ei (și persoana va experimenta dulceața virtuții de a iubi dușmanii).
În acest fel, el se referă la persoana care s-a enervat, dar observă cum le leagă pe cele două.
In primul rand: Făcând binele (pentru că oricât de scăzută și insensibilă ar fi o persoană, după ce acceptă mâncare și băutură, devine slujitor și prieten cu cel care i le-a dat).
in al doilea rand: Din frica de răzbunare. Pentru că fraza: “لأنك إن فعلت هذا تجمع جمر نار على رأسه” Se pare că este îndreptat către furnizorul de alimente, dar este mai mult despre hărțuitor. Din cauza fricii sale de pedeapsă, el încetează să mai fie ostil, pentru că știe că a lua mâncare și băutură îi va spori crima dacă rămâne în ostilitate. De aceea își întoarce imediat mânia, stingând jarul focului.
Pedeapsa propusă și răzbunarea declarată convinge ambele părți: pe cel care a fost insultat pentru a oferi bine hărțuitorului său, și pe cel care a provocat mânia, îl respingem și îl obligăm să se împace cu cel care i-a oferit mâncare și băutură. .
Astfel, Pavel le leagă pe cei doi printr-o dublă legătură. Prima depinde de a oferi beneficii celor care îl hărțuiesc, iar a doua este frica de pedeapsă. Pentru că dificultatea constă în ca unul dintre ei să înceapă și să deschidă ușa reconcilierii, iar apoi restul va fi ușor și simplu.
Învinge-ți capcana, nu fratele tău
De aceea, Pavel nu s-a oprit în acest punct al sfatului său, dar când amândoi au terminat cu mânie, a prezentat situația corectă, spunând: “لا يغلبنك الشر”. وكأنه يقول “إن كنت تحمل غيظًا وتبحث عن الانتقام، فإنه حقًا يبدو كأنك تهزم عدوك. لكن في الحقيقة تكون أنت المغلوب بالشر أي بالغضب”.
Dacă vrei să învingi, ajunge la un acord și nu-ți ataca adversarul. Este o mare victorie să învingi răul și să alungi mânia și furia, făcând bine, adică răbdând.
إذًا هل أدركت حكمت المشرع؟! ولكي تتعلم أنه جاء بهذه الوصية هكذا بسبب ضعف الذين لا يقتنعون أن يصطلحوا… أسمع ما يقول السيد المسيح عندما شرع وصية في نفس الأمر دون أن يضع نفس الجزاء بل قال: “أحبوا أعدائكم… احسنوا إلى مبغضيكم” (مت 5: 22) أي قدموا لهم طعامًا وشرابًا… “لكي تكونوا أبناء أبيكم الذي في السماوات” (مت 5: 45) موضحًا لهم هذا الجزاء لأنه كان يحدث بطرس ويعقوب ويوحنا وبقية الرسل…
Exemplu practic
Mesagerul a citat aceleași cuvinte ale lui Solomon (Proverbe 25:21-22) pentru a-l convinge pe ascultătorul, care ajunsese la un nivel spiritual înalt, să respecte astfel ceea ce era afirmat în Legea Veche ca o poruncă îndeplinită de oamenii Vechiului Testament. .
كثيرون نفذوا هذه الوصية من بينهم داود الذي نفذها في صورة سامية، إذ بالحقيقة لم يقدم لعدوه طعامًا وشرابًا فحسب، بل وأنقذه دفعات كثيرة من الموت. فعندما كان في جبعة وكان في إمكانه أن يقتل لم يفعل هذا مرة ومرتين… نعم بل ومرات كثيرة.
وبقدر ما كان شاول يكرهه ويضايقه، كان هو يقدم له خيرًا وصلاحًا كثيرًا. فبعدما أنتصر داود إنتصارًا باهرًا أمام داود…لم يطق شاول أن يذكر اسمه بل كان يدعوه باسم أبيه. فبعدما أعدت الوليمة ودبر قتله ونفذت الخطة قال شاول “لماذا لم يأتِ أبن يسى” (1صم 20: 27)، إذ لم يطق أن ينطق أسمه الحقيقي… كما أراد أن يحطم مركز هذا الرجل المرموق بذكر أصله.
Ce gând mizerabil și disprețuitor, pentru că dacă tatăl ar avea greșeli, acest lucru nu l-ar supăra pe David, pentru că fiecare om este întrebat despre propriile fapte și este lăudat sau criticat pentru ele.
L-a invitat “ابن يسى” (للتحقير)، أما داود فعندما وجد شاول نائمًا في الكهف لم يدعه “ابن قيس” بل كرمه قائلا:ً “حاشا لي من قبل الرب أن أمد يدي إلى مسيح الرب” (1 صم 26: 11). هكذا كان داود في نقاوة متحررًا من الغضب أو الاستياء من الأضرار، تدعى هذا الذي أرتكب ضده شرورًا كثيرة، وكان متعطشًا لسفك دمه، ومحاولاً أن يهلكه “مسيح الرب”.
Nu-i păsa de ceea ce merita Saul, ci mai degrabă s-a gândit la ce era potrivit pentru el să facă așa cum i-a dictat înțelepciunea.
El nu a considerat circumstanțele ca făcându-i mai ușor să-l omoare pe Saul, ci mai degrabă observația sa a fost corectă în ceea ce privește înțelepciunea sa.
Sfatul liderului către el a putut să-l încurajeze să comită crima și memoria lui din trecut a putut să-l consoleze pentru crimă?!
Nimic din toate acestea nu l-ar putea entuziasma. Dar ocazia de a-l ucide cu ușurință l-a împiedicat să comită fapta, deoarece credea că Dumnezeu l-a pus pe Saul sub mâna lui pentru a-i testa înțelepciunea.
ربما تعجب من داود لأنه لم يفكر في أي شيء سابق، لكن الذي يدهشني أنا أنه لم يقسي يده على شاول خوفًا من الظروف المقبلة. لأنه يعلم تمامًا أنه إن فلت شاول من يديه فسيكون فيما بعد خصمًا له…لكنه أستحسن أن يعرض نفسه للخطر مسامحًا من أساء إليه على أن يضمن لنفسه أمانًا مستخدمًا العنف مع عدوه.
Ce grozav este omul acesta! Ce suflet sublim! Asta cere legea “عين بعين وسن بسن” (تث 19: 22) فإنه لم يبلغ إلى هذه الدرجة فحسب بل نال درجة عالية من الحكمة.
Înțelepciunea sa nu s-a oprit la uciderea lui Saul, adversarul violent, și nu a rostit un cuvânt nepotrivit împotriva lui, chiar dacă dacă ar fi vorbit, Saul nu l-ar fi auzit. Cât despre noi, deseori vorbim de rău, chiar și împotriva prietenilor noștri, atunci când aceștia sunt absenți.
O, tandrețea sufletului lui! El a fost cu adevărat îndreptățit, așa cum se spune în zicala: “أذكر يا رب داود وكل دعته (وداعته)” (Psalmul 132:1).
Să-l imităm.Nu rostim niciun cuvânt împotriva vrăjmașului nostru și nici nu-i facem rău, ci mai degrabă îi facem bine pe cât posibil.În felul acesta, facem mai mult bine cu noi înșine decât facem cu ei. . Ni se poruncește să iertăm vrăjmașii noștri și păcatele noastre vor fi iertate (Matei 6:14).
ليتنا نشتاق بشغف أن نتصالح مع من يضايقوننا، سواء أكانوا يفعلون هذا بعدل أو بظلم. فإننا إن اصطلحنا هنا نخلص من الدينونة في العالم الآتي… ولكن إذا جاء الموت في الفترة التي فيها البغضة قائمة، وحمل معه العداوة فسينظر في القضية في الدهر الآتي.
De asemenea, atunci când mulți oameni se află într-o dispută cu ceilalți, se întâlnesc în spiritul prieteniei în afara instanței, salvându-se astfel de pierderea, pericolul și necazul care se confruntă cu ambele părți.Totuși, dacă problema este lăsată pe seama judecător, amândoi vor suferi o pierdere financiară și pot fi, de asemenea, pedepsiți, iar dușmănia dintre ei va rămâne permanentă.
La fel, dacă rămânem în vrăjmășie, vom pleca la curtea maiestuoasă din lumea viitoare și vom plăti inevitabil pedeapsa conform poruncii Judecătorului. Atât cel care s-a supărat pe nedrept pentru că a făcut asta, cât și cel care este încă supărat pentru că a menținut mânia sunt supus unei posibile pedepse.
Prin urmare, dacă suntem tratați pe nedrept și prost, trebuie să-i iertăm pe cei care ne greșesc.
Observați cum îi încurajează pe cei care suferă pe nedrept să se împace cu cei care le-au greșit “فإن قدمت قربانك على المذبح وهناك تذكرت إن لأخيك شيئًا عليك فأترك قربانك قدام المذبح وأذهب أولاً إصطلح مع أخيك وحينئذ تعال وقدم قربانك” (Matei 5:23-24)
إنه لم يقل: “اجتمع معه وقدم قربانك” بل اصطلح وقدم قربانك.
Vezi, de asemenea, cum te îndeamnă El din nou să mergi la molestarea ta, spunând “فإنه إن غفرتم للناس زلاته يغفر لكم أيضًا أبوكم السماوي” (Matei 5:14), oferind o răsplată mare și deloc neînsemnată.
تأملوا هذه الأمور جميعها، واحسبوا قدر المكافأة العظيمة، وتذكروا أن غسل الخطايا يتوقف على غفراننا للمسيئين إلينا…
ليت إله السلام والمحبة، الذي ينزع عن أرواحنا كل حنق ومرارة وغضب، يتنازل ويهبنا – بارتباطنا مع بعضنا البعض في وحدة تامة كما ترتبط الأعضاء مع بعضها البعض (أف 4: 16) – أن نقدم له باتفاق واحدٍ وفم واحدٍ وروح واحدٍ تسبيح شكرنا الواجبة له. لأن له المجد والقوة إلى أبد الأبد. آمين.
(*) قام بالترجمة القمص تادرس يعقوب ملطي تحت عنوان “رسالتك في الحياة”. ولذلك تم الحفاظ على الاسم نفسه كما ورد في الترجمة العربية، ولكن الاسم كما ورد في النسخة الإنجليزية هو “If Your Enemy Hunger, Feed Him” والعنوان الفرعي هو “To those who had not attended the assembly” بحسب ماورد في Enciclopedia Catolică. هذا وقد تمّ اختصار مقدمة المترجم من قبل الشبكة…. (الشبكة)
(1) Acești lupi îi cuprind pe toți potrivnicii voștri, printre care sunt mulți creștini cu nume care nu trăiesc după credința vie.
(2) الكلمة اليونانية تعني ” أعضاء الكنيسة” كوزنة للخلاص.
(3) يسميها ذهبي الفم “أعذار حريمي Womanish”
(4) أطال القديس بعد ذلك في حثنا على الجهاد مذكرًا إيانا كيف أن اليهود الذين بطلت طقوسهم وإنتهت عبادتهم بمجيء الرب يسوع وإتمام الفداء فيسلكوا بالروح… لا يزالون مدققين في كثير من الأمور الجسدية والعبادات… بينما نحن الذين تمتعنا بالخلاص نهمل عبادتنا للرب وشهادتنا له وكرازتنا به.