Frații și tații mei
În predica anterioară, discutam despre natura vegherii pe sine și ne-am lăsat subiectul incomplet pentru a nu prelungi conversația. Acum, în această predică, venim să plătim datoria de hadith pe care o datorăm față de tine. Suntem în această responsabilitate pentru această problemă și suntem întotdeauna obligați să oferim iubirii tale ceea ce se cuvine[1] Din cuvânt.
ما هو الانتباه للنفس والسهر عليها كما ذكرنا سابقاً؟ أن ينتبه كلٌ إلى نفسه يعني التالي: “أن يقول لنفسه “هل هناك أي شهوة لا تسود عليّ؟ لأني كما أسمع في الكتاب المقدس، أن ذاك الذي له شهوة واحدة لا يدخل ملكوت السماوات. لأنه مكتوب “لأن من حفظ كل الناموس وإنما عثر في واحدة فقد صار مجرماً في الكل”. وبالشكل نفسه، الانتباه للنفس يعني أن يقول المرء لنفسه “أما أهملت هذه الوصية و تلك؟ ألست مستخفاً بها، ألا أتجاهلها ولا أطبقها؟” لأن ربنا المسيح يقول: “لا يزول حرف واحد ونقطة واحدة من الناموس حتى يكون الكل”[2]. أيضاً هو يقول: “فمن نقض إحدى هذه الوصايا الصغرى وعلّم الناس هكذا يُدعى أصغر في ملكوت السماوات”[3].
Dar ar trebui să fim mai atenți când citim scrierile sacre. Trebuie să te uiți la sine și să gândești în sine ca într-o oglindă [4]. في أي حال هي نفسه؟ ماذا أعني؟ فيسمع الرب قائلاً: “توبوا فقد اقترب ملكوت السماوات”[5]. Apoi trebuie să-și amintească cum să-și petreacă zilele. Dacă se pocăiește cu adevărat, își va înmulți și își va prelungi munca, dar dacă ezită, își va îndrepta căile.
وأيضاً هو يسمع الرب قائلاً: “طوبى للمسكين بالروح لأن لهم ملكوت السماوات”[6]. Apoi trebuie să se examineze[7] Cu fiecare ocazie s-a umilit, adică atunci când a fost insultat, umilit și tratat cu dispreț. Trebuie să se uite la sine dacă are sau nu virtutea smereniei, pentru că oricine o posedă tolerează toate lucrurile fără durere și disconfort. Nu există nimic care i-ar răni inima dacă i s-ar întâmpla. Dar dacă a fost puțin afectat de asta fără să fie vătămat, atunci dimpotrivă, se simte trist în sine și se consideră nedemn din cauza acelei răni din inimă, pentru că era trist în loc să accepte cu bucurie ceea ce i s-a întâmplat. Se simte trist și deplânge când intră într-o cameră[8] El însuși și friteuza lui. El se închină la pământ înaintea lui Dumnezeu și Îi mărturisește de parcă și-ar fi pierdut viața complet.
عندها أيضاً يسمع: “طوبى للحزانى”[9]. لاحظوا أن الرب لم يقل “الذين حزنوا” إنما “أولئك الحزانى بشكل ثابت ومستمر”. هنا أيضاً علينا أن نفحص إن كنا نحزن كل يوم. لأننا إن تذللنا من التوبة فمن الواضح أنه لن يمر علينا يوم واحد وليلة واحدة بدون دموع وبكاء وندم.
وأيضاً: “طوبى للودعاء”[10]. Există cineva care se întristează în fiecare zi și poate rămâne într-o stare de furie fără a câștiga blândețe? Așa cum apa stinge focul, tot așa mânia sufletului se stinge prin tristețe și lacrimi. Astfel, cineva care a fost supărat de mult timp va vedea că starea sa s-a schimbat și s-a transformat în calm total. Atunci trebuie să te uiți și la sine în acest fel pentru a vedea dacă ești cu adevărat blând. Cel care se află în această stare nu poate vedea încălcarea poruncilor lui Dumnezeu, ci mai degrabă îi plânge pe cei care comit păcatul de parcă el ar fi cel care l-a săvârșit.
În același mod, cineva trebuie să se examineze pe sine dacă este flămând și însetat de dreptate[11]. Este posibil ca o persoană să caute și să găsească o persoană neprihănită, dar nu îi este foame și nici nu este însetată de dreptate. Dumnezeu este drept[12] تماماً كما تسمعون اسمه “شمس البِر”[13]. Așa este cel care flămânzește și însetează după El, căci el consideră întreaga lume și lucrurile din ea o pierdere[14]. Cât despre onoarea prinților, el o consideră rușinoasă și nu se uită la gloriile omenești.
ومرة أخرى “طوبى للرحماء”[15]. Cine sunt atunci cei milostivi? Sunt ei cei care dau bani și îi hrănesc pe cei săraci? nu. Deci cine sunt ei? Ei sunt cei care s-au sărac de dragul Domnului, care s-au făcut săraci pentru ca noi să fim bogați[16]. Nu au nimic de dat, dar sunt în permanență atenți la săraci, văduve și orfani[17]، إضافة إلى المرضى. فهم يشفقون عليهم ويذرفون من أجلهم دموعاً حارة لأنهم يفتقدونهم دائماً. هكذا هم مثل أيوب عندما قال: “ألم أبكِ لمَن عسر يومه”[18]. Le oferă cu generozitate[19] وفرح عندما يمتلكون أي شيء، وأيضاً بسخاء يذكرونهم بالأشياء النافعة لخلاص نفوسهم، بإطاعة الذي قال: “وما تعلمته بإخلاص أشرك فيه بسخاء”[20]. Aceștia sunt cei pe care Domnul îi binecuvântează. Aceștia sunt cei cu adevărat milostivi, pentru că din această milă se urcă, ca pe o scară, pentru a ajunge la deplina curăție a sufletului.
وبعد هذا وعلى الأساس نفسه، يطوّب الرب أصحاب القلوب النقية بقوله: “طوبى للأنقياء القلب، لأنهم يعاينون الله”[21]. Dacă sufletul nu ajunge în această stare, nu va putea dobândi întristare continuă sau blândețe deplină, nici nu va înseta de dreptate, iar mai presus de aceasta nu va fi ca o oglindă. Asta stie Domnul nostru si autorul legii. Mai mult decât atât, dacă sufletul nu reușește să fie în această stare, nu va vedea însuși fața Maestrului. Sufletul care a ajuns în acest stadiu Îl vede pe Dumnezeu pe fiecare chip și se împacă cu El[22]. فالسلام يعم بين ربنا وخالقنا من جهة والنفس التي كان تعاديه فيما مضى من جهة أخرى. وبالتالي يطوّبها الرب لأنها صنعت السلام، إذ إنه يقول “طوبى لصانعي السلام، لأنهم أبناء الله يُدعون”[23]. S-au împăcat cu Cel care a venit să dea pace celor depărtați și aproape[24]. El a venit la noi, care eram dușmani[25] Să ne împace cu Tatăl Său și să-i aducă pe cei care sunt departe unul de celălalt[26] Fie ca El să ne dea Duhul Său Sfânt. Este clar, deci, că cei care Îl văd pe Dumnezeu sunt cu adevărat împăcați cu El, pentru că au găsit pacea după care tânjeau și au devenit copii ai lui Dumnezeu.[27]. “الله الذي يبرر. من هو الذي يدين”[28]. Dar dacă îl urăști pe fratele tău pe care-l vezi, cum poți să-l iubești pe Dumnezeu pe care nu L-ai văzut?[29] إن كنت لا تستطيع أن تحب الله، ولا ترغب في ذلك، فهذا يعني بوضوح أنك لم تتصالح معه. إذاً أيها الإخوة فلنتشوق “من كل نفوسنا”[30] Să-L vedem, să ne împăcăm cu El și să-L iubim așa cum ne-a poruncit El.
من جديد يسمع المرء الرب قائلاً: “طوبى للمطرودين من أجل البِر”[31]. القصد هنا هو أن يفحص المرء نفسه إن كان اضطُهد من أجل أي وصية من وصايا الله، لأنه كما يقول الرسول “وجميع الذين يريدون أن يعيشوا بالتقوى في المسيح يسوع يُضطهدون”[32]. لهذا يُضيف السيد المسيح هذه الكلمات ويقول: “طوبى لكم إذا عيّروكم وطردوكم وقالوا عليكم كل كلمة شريرة من أجلي كاذبين. افرحوا وتهللوا لأن أجركم عظيم في السماوات”[33]. إذاً لماذا وضع المُضطَهَدين والمطرودين في النهاية وأمرهم “كمن له سلطان”[34] بأن يفرحوا ويتهللوا؟ لأن من أظهر توبة مستحقة عن خطاياه ومن ثم تَواضع ووُجد كل يوم مستحقاً للنوح ووديعاً، ذاك الذي يجوع ويعطش بنفسه من أجل شمس البر، يكون مباركاً ورحيماً. فهو يتبنى كل أهواء الناس وأحزانهم وضعفاتهم. وهو إذ يبكي ويتنقى، يرى الله ويتصالح معه ويصبح بالحقيقة صانع سلام ويستحق أن يُدعى ابناً لله. هذا الشخص يستطيع أن يحتمل كل شيء بفرح وسعادة لا تُوصف حتى لو كان مُضطهداً ومضروباً ومُهاناً ومظلوم وحتى لو كان يسمع كل باطل ضده. فالرب سيدنا إذ يعرف هذا أعلن بوضوح “افرحوا وتهللوا”. لكن مَن لم يصل إلى هذه الحالة ولا يمتلك الفرح الجوهري الوافر في داخله، كيف له أن يحتمل كل هذه الأمور بدون أفكار حاقدة؟ إنه غير ممكن.
Deci, părinți și frați, nu încetați să ne cercetăm și să ne cercetăm pe noi înșine[35] Cu mare entuziasm, zi de zi, chiar oră de oră dacă se poate. Mai degrabă, după cum am spus, să trecem prin porunci și să ne vedem pe noi înșine examinându-ne și observându-ne în fiecare dintre ele. Dacă aflăm că o împlinim, să-i mulțumim Domnului Stăpânului nostru și din acel moment să o păstrăm fără greșeală. Dar dacă, până acum, am uitat și nu am reușit să-l memorăm, atunci vă rog să vă grăbiți, să-l scufundați și să ne țineți de el, ca să nu fim disprețuiți și să intrăm ca cei mai mici în împărăția cerurilor.[36]. إذاً نحن نصل إلى مدينة الملكوت، كما أعلم جيداً، من خلال صعودنا السلم درجةً درجة. هناك، كما ذكرت سابقاً، يقف ربنا ملوّحاً وقائلاً لنا “تعالوا إليّ يا جميع المتعَبين وثقيلي الأحمال وأنا أريحكم”[37]. Și când ajungem acolo, o vedem, după capacitatea omului de a vedea, și primim din mâinile lui împărăția, care este Duhul Sfânt și este neîncetat în noi.[38], așa cum declară Domnul însuși. Deci trebuie să trăim ca îngerii pe pământ și mai degrabă ca copii ai lui Dumnezeu. Trebuie să fim sfinți și să aparținem lui Dumnezeu în toate lucrurile[39] Tatăl nostru. Sperăm că ne vom bucura de cea mai dulce viziune acum și întotdeauna și pentru totdeauna. Amin.
O predică a Sfântului Simeon Teologul Modern
Traducere de părintele Antoine Melki
Citat din revista Orthodox Heritage
Note de subsol:
[1] لو42:12. في هذه العبارة إشارة الى الآية: “من هو الوكيل الأمين الحكيم الذي يقيمه سيده على خدمه ليعطيهم العلوفة في حبنها”. هذه الإشارة أوضح في النص اليونانية إذ يستعمل عبارة sitomeJtrion الواردة نفسها في الآية، لكن الصياغة في الترجمة العربية غير ممكنة باستعمال العبارة نفسها.
[2] Matei 18:5
[3] Matei 19:5
[4] Iacov 1:23
[5] Matei 17:4
[6] Matei 3:5
[7] 1 Corinteni 11:28
[8] Matei 6:6
[9] Matei 4:5
[10] Matei 5:5
[11] Matei 6:5
[12] 1 Corinteni 1:30
[13] Mal 2:4
[14] Fil 8:3
[15] Matei 7:5
[16] 2 Corinteni 9:8
[17] Iacov 1:27
[18] Da 25:30
[19] Romani 8:12
[20] Înțelepciunea 13:7
[21] Matei 8:5
[22] Romani 10:5
[23] Matei 9:5
[24] Efeseni 7:2
[25] Romani 10:5
[26] Efeseni 13:2
[27] Ioan 12:1 și Matei 9:5
[28] Romani 8:33-34
[29] 1 Ioan 4:20
[30] Marcu 12:30
[31] Matei 10:5
[32] 2 Tim 12:3
[33] Matei 5:11-12
[34] Matei 29:7
[35] Accor3:4
[36] Matei 19:5
[37] Matei 28:11
[38] Luca 21:17
[39] Efeseni 1:5