Prima secțiune
Istoria doctrinei întrupării divine
الكتاب المقدس يتألف من قسمين، العهد القديم والعهد الجديد. العهد القديم خاص باليهود ومكتوب بالعبرية وبعضه بالآرامية. وقد ترجمه اليهود قبل الميلاد إلى اللغة اليونانية لأن اليهود الذين تفرَّقوا بعد فتوحات الاسكندر الكبير نطقوا باليونانية ونسوا العبرية والآرامية. وعلى هامش الكتاب المقدس نشأت عندهم سنَّة جمعوها بدءاً من القرون الأولى بعد الميلاد وهي المعروفة باسم التلمود. المسيحيون يأخذون بالعهد القديم ويرفضون التلمود الذي جُمعَ بعد المسيح. العهد القديم يتألف من قسم عَقَدي يتعلق بالوحدانية الإلهية ولتنزيه وخلق الإنسان ومصيره، وقسم تشريعي دنيوي مطبوع بروح أخلاقية، وقسم أخلاقي، وقسم تاريخي، وقسم نبوي، وقسم العبادات. أهم أركانه الإيمان بالله الأحد المنزه عن جميع المفاهيم المادية، وتنظيم معين لسلوك الإنسان الجيّد، وتسابيح روحية أهمها “المزامير”، ونبؤات عن مجيء المسيح. يرى الاختصاصيون أن موسى كتب شيئاً ما. ولكنه ثابت لديهم أن القسم القديم من التوراة جمع في القرن الثامن. وبعده ظهرت أقسام أخرى عديدة. عدد الكتبة كبير: امتدت الكتابة حتى منتصف القرن الأول قبل الميلاد. إذاً: هناك كتاب تم تأليفه ما بين القرنين الرابع عشر والأول قبل الميلاد.
Noul Testament este o colecție de cărți. Printre acestea se numără cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele Apostolilor și Apocalipsa lui Ioan, scriitorul Evangheliei a patra. Hristos a predat oral și nu a lăsat nicio urmă scrisă. Ucenicii lui au predicat și ne-au lăsat Noul Testament în limba greacă. Este menționat în istoria antică că studentul său Matei a scris pentru prima dată în ebraică și poate chiar în aramaică. Cu toate acestea, avem doar textul grecesc. Noul Testament include teme ale Evangheliei orale. Creștinii au transmis Noul Testament și Evanghelia orală una lângă alta (1). باستمرار كان يظهر مبتدعون فتفرزهم الكنيسة. ومستند الفرز هو مجافاة لتعليم الكنيسة المتناقل كابراً عن كابر، والذي يطلق عليه المسيحيون الأرثوذكس والكاثوليك اسم “تقليد” ليس معادلاً للسنَّة الإسلامية والتلمود اليهودي، لأنه يقتصر فقط على التعليم المتسلسل. ولذلك فالعهد الجديد هو القطعة الذهبية المركزية في هذا التقليد. فالمبتدع الذي يفسر العهد الجديد خلافاً لما هو متداول في الكنيسة يُطرح خارجاً.
Viziunea creștină despre revelație se bazează pe faptul că Dumnezeu i-a inspirat pe scriitorii Bibliei, așa că ei au luat un stilou și au scris. Limba este limba scriitorului, iar tema religioasă este ceea ce Dumnezeu inspiră. Construcția este foarte diferită. Vechiul Testament este o capodopera a literaturii ebraice. Cartea lui Iov este o capodoperă unică a literaturii ebraice și una dintre capodoperele literaturii mondiale. În Noul Testament, Evanghelistul Luca, Terseus, scriitorul Epistolei către Romani și scriitorul Epistolei către Evrei, sunt printre cei mai străluciți scriitori în limba greacă ai epocii lor. Cu alte cuvinte, creștinii nu îi atribuie lui Dumnezeu textul scrisului. Ei nu cred în revelație în text și în sens. Și nici măcar nu au o picătură. Ei cred în inspirația lui Dumnezeu pentru scriitor. Scrisul este scris uman.
Isus și discipolii săi au fost respinși cu înverșunare de evreii din Palestina. Solia a fost transmisă de apostoli în țările din estul, nordul și vestul bazinului mediteranean, până în Spania. De asemenea, a invadat Egiptul și țara Kairouan din Libia și s-a mutat pe țărmurile Mării Negre. A fost popular pe coasta de est a Mediteranei, de la Cezareea Palestinei (situată între Haifa și Jaffa) până la capătul coastei de est de la Roma. S-a extins la Damasc și în unele părți ale Siriei interne, cum ar fi Houran și în alte părți (2).
Din punct de vedere lingvistic, Evanghelia s-a centrat în jurul limbii grecești, care era limba internațională chiar și în inima Romei. Siriacii și latinii erau studenți ai Greciei. În inima Romei, limba greacă a rămas limba scribilor creștini până la mijlocul secolului al III-lea. Singura persoană care a fost relativ liberă de a fi influențată de moștenirea greacă a fost Augustin, care nu știa greacă, așa că a folosit traducerea în latină a Bibliei, iar în unele puncte a fost independent de moștenirea greacă, nu din rea-credință. dar din ignoranţă. Această literatură creștină se întinde din secolul I până astăzi. În secolul al XIX-lea, sub supravegherea părintelui Migne au fost publicate o colecție grecească și una latină în sute de volume. În acest secol, a început să apară un grup siriac. Toate sunt tipărite la Paris. În Grecia, o ediție complet nouă a literaturii creștine grecești a început să apară în sute de volume. Toate acestea au traduceri complete sau parțiale în latină, franceză, engleză, germană, rusă și alte limbi europene.
أرض البدع المختارة كانت بالدرجة الأولى سوريا الطبيعية. يذكر لاروس Larousse القرن التاسع عشر الكبير تحت لفظة “سوريا” أنها أصبحت في القرن الثاني للميلاد خليفة أثنيا في بابي الأدب والفنون الجميلة. وبسبب الفتوحات كانت سوريا أيضاً الأرض المختارة لتلاقح الحضارات من فارسية ويونانية ورومانية وعراقية ومصرية. بظهور المسيحية ضمت فئة الغنوسطية إليها قشور الفكر المسيحي.
اصطدم الإسلام بهذا الواقع أيضاً. عبد القاهر البغدادي في كتابه “الفَرق بين الفِرَق” يذكر أن مذاهب الشيعة في العراق كانت مائة في القرن الرابع الهجري. النوبختي (من رجال القرن الرابع) يؤرخ للمذاهب الشيعية العراقية في زمنه ويرى كيف أن وفاة كل إمام من الإئمة كانت تفرخ مذاهب جديدة. القديس ابيفانيوس القبرصي (في القرن الرابع) كتب في البدع المسيحية وأحصاها فبلغت 84 بدعة. طبعاً أغلبيتها الساحقة نشأت في سوريا، حتى المبتدع الكبير آريوس (في الربع الأول من القرن الرابع) تعلم في أنطاكية عاصمة سوريا. الغنوسطيون يركزون على المعرفة، في العام 1935 تم اكتشاف مكتبتهم في ناج حمادي بمصر. لم تطبع إلا جزئياً.
Hristos a apărut într-o regiune cu o istorie lungă. În primele două milenii înainte de Hristos, Palestina și statele din Siria au fost scena unor dispute locale și internaționale. În primul mileniu, au intrat în conflictul egipto-asirian, apoi în conflictul egipto-babilonian. spune Deepon Sumire (3) În afară de asta, diviziunea și rivalitatea lor le-au distrus țările. Într-adevăr, Asiria a fost cucerită în anul 721, iar Babilonul i-a măturat în anul 586, până când cucerirea persană (anul 539), un prieten al evreilor, a venit ca o ocupație permanentă, nu o invazie trecătoare. El a făcut din Siria un al cincilea stat. A fost în mare parte sterilă din punct de vedere politic, așa că a devenit activ cultural până când limba sa aramaică a devenit limba diplomației în regiune. A fost unit într-un singur stat în loc să fie sfâșiat în mini-state. Cucerirea grecească a venit în anul 333 și a devenit activ cultural și s-a rezolvat o nouă rivalitate, care a fost rivalitatea dintre Grecia a Siriei și Grecia a Egiptului. Romanii au ajuns să întemeieze un imperiu mare, iar Antiohia și Alexandria și-au continuat rivalitatea culturală în special. Hristos a apărut în Palestina și a fost respins de oamenii lui. Centrul de greutate al Evangheliei sa mutat de la Ierusalim la Antiohia. Apostolii erau evrei. Ei ne-au transmis vestea bună cu o logică care provoacă cultura greacă, iar cultura greacă trebuie să triumfe prin ignoranța Evangheliei, nu prin înțelepciunea ei. Dar creștinii rămâne să se apropie de mințile intelectualilor în limba greacă și să răspundă la prostiile lor.
ومضمون الوحي الإلهي الجديد بسيط. ولكن وضعه على مشرحة العقل اليوناني ليس بالعسير: “الثالوث هو الإله الواحد؛ يسوع الرب الواحد هو الإله والإنسان معاً” إنهما عقيدتان تصلبان حتى عقل الملائكة.
În Alexandria s-au ridicat mari savanți. Cu toate acestea, natura Egiptului este să se ralieze în spatele președintelui, indiferent dacă acesta este un faraon, Atanasie, Chiril, Dioscor sau orice președinte până în ziua de azi.
În Siria, au existat multe cetăți ale gândirii până în secolul al XIX-lea Larousse a menționat că în secolele II și III d.Hr., în domeniile literaturii și artelor plastice, au înlocuit Atena antică. În locul conflictului dintre microstatele arameene s-a născut un conflict între intelectuali și episcopi.
Roma este capitala unui imens imperiu dornic de putere centralizată. Tatăl familiei joacă un rol decisiv în viața indivizilor. Papii Romei erau lideri pasionați de unitate și coeziune.
Părinții secolelor al II-lea și al III-lea s-au împiedicat mult în a deschide calea unor concepte teologice care au coborât credința de la rațiune.
شيئاً فشيئاً طرح الناطقون باللغة اليونانية ألفاظاً: “الجوهر، والأقنوم، والشخص، والمساوي بالجوهر”.
Tertulian a creat termeni teologici pentru Occident care exprimau, într-o oarecare măsură, faptul că Isus era o persoană cu două naturi teologice și umane unite.
استعمل الغرب لفظة “المساوي بالجوهر”. رفضها ديونيسيوس الإسكندري فكاتبه ديونيسيوس روما، فأجاب الأول بأن اللفظة لم ترد في الكتاب المقدس. وعرض له إيمانه وأعلن أنه لا مانع لديه، مع ذلك، من استعمال اللفظة. واستعملها بولس السميساطي (4) Episcopul Antiohiei în sensul sabellian (5).
Sabellos a negat Trinitatea și a considerat Trinitatea ca fiind aspecte ale Unicului Dumnezeu. Până la urmă, erau iudaizatori. Paul a fost protectorul reginei Zenobia (6)، والنافذين اليهود في قصرها غالباً. اجتمع عليه الأساقفة ثلاث مرات تقريباً في أنطاكية. في المجمع الأخير (268) استعانوا بكاهن ضليع اسمه ملخيون فغلبه. فرزه المجمع وشجب استعماله للفظة “المساوي بالجوهر” أو بصورة أدق “ذو الجوهر الواحد” homoousios.
(1) [المسيح قد أتى ليؤسس كنيسة (متى 16: 18) لأن الكنيسة هي امتداد وغاية وقمة وملء كل عمل المسيح الخلاصي (أفسس 1: 20- 23 و3: 20-21). وما الكنيسة سوى جسد المسيح (كولو 1: 24) الذي يضم الأعضاء الذين آمنوا بالبشارة وتابوا فصارت لهم شركة مع الآب بالابن في الروح القدس (1يو 1: 3 و3: 24) بواسطة الأسرار الإلهية المؤسسة من الرب يسوع كالمعمودية (متى 28: 19-20) والميرون (أع 2: 33) وسر الشكر (متى 26: 26- 27) والمعطاة بالتسليم الكنسي. وفي الواقع فكل التسليمات الكنسية (التقليد) بما فيها الكتاب المقدس هي ثمرة لحياة الروح القدس في الكنيسة. ولذلك لا يمكن أن تُفهم وتُعاش خارج الكنيسة التي هي عمود الحق وقاعدته (1 تي 1: 15) والتي فيها يعمل الروح القدس ويوهب (1 كو 12: 28). من أجل ذلك يقول القديس إريناؤس : “حيث تكون الكنيسة هناك يكون روح الله”. ثم يتابع : “الهراطقة بما أنهم ليسوا في التقليد إذن ليسوا في الكنيسة، وعلى العكس لأنهم غير موجودين في الكنيسة ليس في التقليد ولا يعيشون في التيار الحي لروح الله”…. في الكنيسة الأولى لم تكن هناك ثنائية البتة بين ما كان يحمله الرسل وتلاميذهم من بشارة شفهية حياتية وبين ما سجلوه منها كتابة، فيما بعد، بحسب الاحتياجات الرعائية للكنائس، بصيغة رسائل وأناجيل وأعمال رسل الخ… فكل هذا مع أسفار العهد القديم كان محور تعليم وحياة الكنيسة التي كانت تتسلّمه وتسلّمه بأمانة بمعونة الروح القدس… والحقيقة أن الثنائية بين الكتاب المقدس والتسليم لم تطرح، كقضية لاهوتية إلا في القرن السادس عشر حين رفض المحتجون (البروتستانت) على كنيستهم الغربية، تقليدها بسبب عدد من التجاوزات والانحرافات، كصكوك الغفران، فاعلنوا وجوب الاعتماد على الكتاب المقدس وحده من خلال شعارهم اللاهوتي الشهير: “Sola Scriptura” أي “الكتاب المقدس حصراً”. وكان جواب لاهوتيي الحركة الباباوية المضادة للصلاح البروتستانتي هو وجوب الاعتماد على “الكتاب المقدس والتسليم”…. (الأب د. جورج عطية، اللاهوت العقائدي والمقارن)]… (الشبكة)
(2) Galateni și Faptele Apostolilor
(3) Lui. Din Araméens
(4) راجع تاريخه في تاريخ الكنيسة حتى القرن الرابع – كنيسة القرون الأولى على الموقع… (الشبكة)
(5) نسبةً إلى سابيليوس الذي قال أن الآب والابن والروح القدس هم أوجه ظهر فيها الأقنوم الواحد. الآب قبل التجسد، الابن اثناء التجسد والروح القدس بعد الصعود… (الشبكة)
(6) إن الملكة زنوبيا كانت من الذين حاربوا واضطهدوا الكنيسة. راجع دعمها لهرطقة بولس السمسياطي في قسم التاريخ الكنسي، حتى القرن الرابع، بولس السمسياطي… (الشبكة)