Problema nu s-a oprit la conflictul religios tensat de naționalism, ci a mers dincolo de el la un conflict social și economic. Clasa superioară greacă este o clasă capitalistă mare și puternică. (Nr. 8 surse)
ما انقطعت محاولات التوفيق، عنفاً او سلماً. كان للقصر أدوار سلبية في كثير من الأحيان. اجتهد الأمبراطور جوستنانوس في التوفيق في العام 532 فعقد اجتماع للفريقين للتحاور. وإن لم يأتِ بالاتحاد، فإنه على مايبدو، ساعد على النضوج اللاهوتي. فمنذ ذلك التاريخ حتى إدانة المنوفيزيتية في القسطنطينية في العام 536 نلاحظ نشاطاً أرثوذكسياً لاهوتياً رائعاً، وأخيراً انعقد المجمع الخامس في العاصمة في العام 553. يرى النقاد أن هذا المجمع تأثر جداً بكيرللس الإسكندري واستعمل عبارة “الاتحاد بحسب الأقنوم” (1) Conținut în a doua anatemă a lui Chiril împotriva lui Nestorius (2). وهذه العبارة مقبولة بعد أن فرق المجمع بين معنيي أقنوم وطبيعة. وبهذا يكون المجمع قد أخذ عبارة كيرللس الأخر “الاتحاد بحسب الطبيعة” بمعنى أرثوذكسي لا بمعنى مونوفيزيتي. ويرون أنه قَبِلَ عبارات كيرللس وسويروس الأنطاكي وسواهما المتعلقة بالتمييز بين الطبيعتين “نظرياً، فكرياً…” (فقط) (3).
Severus nu era în viață în acel moment, altfel ar fi întâlnit Consiliul cu deplină, sau cel puțin mare, favoare. Ceea ce ambele părți tânjeau fără a putea exprima pe deplin a devenit Danny Al-Qatouf. Sinodul al cincilea s-a ocupat de cum să unim cele două naturi ale lui Hristos. El a spus împreună cu Leonidius din Ierusalim că natura umană este lipsită de ipostază. Dar când s-a întrupat, ipostasul Fiului lui Dumnezeu a devenit ipostasul ei. Ipostaza Fiului lui Dumnezeu este la fel de veşnică ca şi ipostaza Tatălui. La plinătatea timpului, i s-a adăugat o natură umană completă. Ea este fără ființă umană. Dar a devenit ipostas, adică ipostas în Iisus: ipostasul Fiului lui Dumnezeu a devenit ipostas al naturii Sale umane. Unirea a două persoane (adică două ipostaze) este imposibilă. Dar unirea a două esențe, precum sufletul și trupul, de exemplu, este posibilă. Nu două persoane, ci o singură persoană. Cele două esențe, ousia divină și umană, au fost unite în singura ipostază (sau persoană) a lui Isus. (4).
Sever din Antiohia a acceptat existența a două esențe în Isus și două calități speciale (Menn 86, 2: 1848 și, de asemenea, Le Bon, pp. 512 și 387). El acceptă că există o diferență între trup și Cuvântul lui Dumnezeu (Maine ibid.: 1845). El neagă amestecarea celor două elemente ale lui Isus (Le Bon 230). Sever și Filoxenu, și înaintea lor Timotei Pisica, au spus că esența umană există în ipostaza Cuvântului (Le Bon 411-412). Severus a declarat din miezul pregătirii sale de a recunoaște că Sinodul de la Calcedon și Leon a fost de acord cu Chiril al Alexandriei dacă s-a dat o explicație care afirmă că Calcedon și Leon vorbeau despre o distincție realistă între cele două naturi și nu vorbeau despre o separare între divinitate. și umanitatea (nota de subsol 6 din p. 580 din volumul 1 din Das Konzil). Nu există nicio îndoială că această cerere legitimă a primit răspuns în cel de-al cincilea Consiliu. Dezbaterii ortodocși ai lui Sever nu erau grozavi în teologie, în ciuda tuturor Asediul cu care l-a asediat Ioan Gramaticianul și-a apropiat expresia de cea a Calcedonului (5).
ولكن لم يحصل التقارب النهائي وأمعن يعقوب البرادي في الرسامات بلا تراجع حتى صرنا كيانين مستقلين متناحرين ما زادنا تعاقب الأيام إلا مشاحنات وبغضاء وانفصام عرى باسم بالمسيح والمسيح من هذا براء. فالأحقاد والمشاحنات والعناد والنعرات القومية والاستقلالية ضربت أطنابها كل مضرب. وإذا استلهمنا قول ابن العبري (اليعقوبي الشهير في القرن الثالث عشر) في البيزنطيين والسوريين والأرمن اهتدينا إلى قسط وافر من الحقيقة. السوري حسود غيور. إذاً: هو مفطور على المناحرات والشقاقات. البيزنطي متعجرف. وهذا مانلمسه في معاملة بعض الأباطرة والولاة. كما نلمسه في كتبه توما أسقف كفرطاب الماروني إلى بطريركنا في العام 1089 (رستم 2: 61-62). والأرمني يهودي جديد. نعرف إنكماشه الديني والعرقي.
Cu toate acestea, Hristos a fost în cele din urmă mai puternic decât aceste considerații. Ne-am întâlnit în 1964, 1967, 1970, 1971 și 1972 și am dat declarații după studii bune. (6).
Teologia lor, în cele din urmă, a fost teologia lui Chiril al Alexandriei, Dioscor, Timotei Vestitorul, Filoscen, Sever al Antiohiei, Iacov ElBaradei și alții. (7). Ei aderă la literalismul spuselor lui Cyril despre o singură natură. Chiril folosește cuvântul sinonim cu cuvântul ipostază (8) În timp ce le diferențiem categoric. Dar imaginea a devenit acum mai clară pentru ambele părți.
وبعد هذا العرض لا بد من الملاحظة أن بطاركة أنطاكية منذ دومنوس الثاني (441-449) حتى آفرام الآمدي (527-545) لم يكونوا على مستوى القضية في جميع الأحيان. ولم يكن الأساقفة أيام زينون والمغتصب فاسيليسكوس أفضل حالاً. فوقّعوا للأمبراطورين كما شاءا، فتهكّم عليهم المؤرخون (فليش ومارتان 4: 228 و290 و294…). إلا أنهم كانوا أقوى شكيمة في مجمع صيدا (تشرين الأول 512) برئاسة البطريرك فلافيانوس وحضور إيليا بطريرك القدس. فعجز فيلوكسينوس أسقف منبج عن تجميع أكثر من 10 أساقفة من أصل 80 رغم وجود ممثل للأمبراطور أنستاسيوس حاميهم (فليش 4: 313). وهذا كله يذكرني بما كتبه الكاردينال نيومن عن الأزمة الآريوسية فاعتبر الشعب حامي الإيمان والصراع صراع أساقفة. حتى نصر 512 كان نصراً نسبياً لأن البطريركين كتبا إلى الأمبراطور أنسطاسيوس يعلنان قبولهم بمنشور الاتحاد الذي كان قد أذاعه الأمبراطور زينون (481-482) مهتماً بوحدة الأمبراطورية لا بأرثوذكسية الإيمان فأهمل فيه خلقيدونية (فليش 4: 292). هذا بينما كان بطريرك أنطاكية كلانديون قد رفضه حين ظهوره. وسجل الأمبراطور به فشلاً إذ لم تنجح سياسته التوحيدية وذلك بفضل مقاومتنا له. إلا أن ذلك كلّف بطريركنا السقوط وحلول بطرس القصار في الكرسي (شتاين 2: 25-26 وفليش 4: 293-294). وشيئاً فشيئاً انحصر اليعاقبة في مصر وسوريا والعراق وأرمينيا والحبشة واختلطت القومية والدين إلى حدود بعيدة حتى أن اتصالهم ببعضهم بعضاً في عصرنا تم بمساعي بطريركنا المسكوني أثيناغوراس. وفي صيف 1975 عقد بطريرك السريان مجمعاً مسكونياً سريانياً بدون الأقباط والأرمن والأحباش.
Care este doctrina vechilor creștini arabi?
În Siria, ghasanizii și alți arabi au urmat în mare parte această doctrină, în timp ce lakhmidii din Al-Hirah, Irak, au urmat în mare parte doctrina nestoriană.
Ururile s-au răspândit, iar nestorianii, iacobiții și evreii s-au întâlnit pentru a ajunge la o înțelegere cu perșii. Au invadat regiunea, inclusiv Alexandria, începând cu anul 604. Evreii au stăpânit peste Patriarhul Ortodox al Antiohiei din Siria, l-au asasinat și i-au târât trupul. Perșii i-au destituit pe episcopii noștri în cea mai mare proporție posibilă. Apoi a venit Heraclius și i-a întors pe călcâie. Patriarhul Constantinopolului (de origine siriană și iacobită) a vrut să-l slujească pe împărat, așa că a venit cu o teorie care să-i împace pe ortodocși și pe iacobiți. S-a spus: Hristos are o singură ipostază, două naturi, o acțiune și o singură voință.
Heraclius s-a înțeles la Manbij (guvernatorul Alep) cu patriarhul sirian Athanasius El-Gammall, care a ținut un consiliu de 12 episcopi. Hercules și familia lui sunt afectați de infecție. A folosit violența, dar ortodocșii l-au respins în întregime, cu excepția unui grup dintre ei. Acest grup, împreună cu o secțiune a iacobiților, au compus erezia cunoscută în istorie sub numele de Erezia One Will. (9).
Călugărul Sofronie din Damasc, care a devenit patriarh al Ierusalimului și l-a primit ulterior pe califul Omar ibn al-Khattab (anul 638), i-a rezistat.
Astfel, în anul 631, Siria a cunoscut o nouă împărțire, pe care Heraclius a încercat în anul 638 într-o declarație ideologică să o impună ca doctrină de stat, dar nu a reușit în cele din urmă. Cu toate acestea, noi am suferit din cauza descendenței sale aceeași persecuție de care am suferit. Au fost patru școli de gândire.
- Ortodox
- nestorienii
- iacobini
- Oameni de o singură voință
Acestea sunt doctrinele originale. Restul sunt ramuri ulterioare. Dicționarul de istorie catolic francez a desenat un copac (Volum 3: 583 și 584) în care vedeți că noi suntem originea tuturor creștinilor din acest Răsărit. Rustam a tratat bine acest lucru în volumul 2.
Dezacordul dintre ortodocși, iacobini și poporul unei voințe a fost mai mult superficial decât fundamental. Cu toate acestea, extremismul și spiritul discordiei cronice siriene au împiedicat de multă vreme dialogul constructiv.
Din punct de vedere intelectual general, conflictul teologic creștin s-a reflectat în gândire prin salvarea lui din filosofia esențelor și plasarea lui în cadrul conceptului de persoană. Când Toma de Aquino și urmașii săi au călcat pe urmele lui Aristotel, Occidentul și-a pierdut drumul până când filosofia existențială a venit în mâinile lui Søren Kierkegaard, deschizând calea individualismului susținut de imigrantul rus Berdyaev și francezul Monnier. Au fost inspirați de gândirea creștină, dar personalitatea lor este mai mult antropologică decât teologică. Personalismul teologic al scriitorilor bisericești de limbă greacă este nemăsurat mai profund (10).
Ne-am dorit ca spațiul să permită expunerea la grupurile creștine din Peninsula Arabică. Pentru a rezuma, spunem: Acolo erau un grup de ortodocși, nestorieni și iacobiți. La ea au recurs inovatori foarte vechi, din gnosticism și alții amintiți în istoriile creștine, în special istoriile ereziilor. (11).
(1) العبارة نفسها وعبارة “الاتحاد الأقنومي” دخلتا التداول منذ مجمع أفسس كما سيجيء.
(2) راجع الحرومات في كتاب سر التجسد – خريستولوجيا القديس كيرلس الكبير… (الشبكة)
(3) البند 7 (في مجموعة التشريع، ص 469 ولكن الترجمة خطأ). مايندورف (111-112) يعتبر الأمر تنازلات بينما كان الأمر مقبولاً لدى الأتطاكيين في أيام كيرللس الذي نوه بذلك في رسالته إلى أكاكيوس ملاطية (الرسالة 40 في مين 77: 193-196). واستعمله المجمع السادس ووثائقه (مجموعة التشريع ص 495 و 508. ولكن الترجمة ضعيفة. في ص 469 ترجم “باسلوب مجرد” في 495 “الفهم وحده”…)
(4) نجد أن أصحاب الطبيعة الواحدة لم يفهموا الإيمان الأرثوذكسي، ونستغرب كثيراً قول تيموثاوس خليفة ديسقوروس، التالي: “لا توجد طبيعة دون أقنوم لها، ولا يوجد أقنوم دون بروسوبون، فان وجدت طبيعتان وجد بالضرورة بروسوبونان، وبالتالي وجد ايضا مسيحان كما نادى هؤلاء المعلمون الجدد”. واستخدم فيلوكسينوس ذات التعبير قائلاً: “لا توجد طبيعة بدون شخص، ولا شخص بدون طبيعة، فإن وجدت طبيعتان فبالضرورة يوجد شخصان وابنان”. ونحن بدورنا نسأل: هل يوجد في المسيح طبيعة بشرية أم لا يوجد؟ هذا السؤال سيجيب عنه ساويروس لاحقاً من خلال صفحات هذا الكتاب…. (الشبكة)
(5) واعترف سويروس بأن بعض الآباء قالوا (في صراعهم ضد الآريوسية) بثنائية الطبيعتين والمشيئتين والفعلين. إلا أنه ضدها اليوم بسبب النسطورية (ص 459 وحاشية 4 من 460 من المرجع نفسه). [راجع أيضاً: “مجمع خلقيدونية، إعادة فحص” للأب ف. س. صموئيل، ص 374… (الشبكة)]
(6) كان عصر البابا كيرلس السادس، بطريرك الكنيسة القبطية، عصراً متميزاً في الحوارات. ولكن اليوم، بكل أسف، أصبحنا بعيدين عن بعضنا البعض أكثر من ذي قبل… (الشبكة)
(7) {نُعيد ونذكر، بكل أسف، أن الكتاب هذا قد صدر في وقت كان يُعتقد فيه أن الشركة أصبحت قاب قوسين أو أدنى، ولكن بعد رقاد البابا كيرلس السادس، أصبحت الفجوة بيننا تزيد يوماً فيوماً.. فمن كتاب “طبيعة المسيح” إلى كتاب “بدع حديثة” ازداد الشرخ وتعمق الجرح أكثر من ذي قبل. واليوم هناك حرومات جديدة صدرت من الكنيسة القبطية ضد الكثير من تعاليم الكنيسة الأرثوذكسية. فلذلك نود أن ننوه إلى أن تيموثاوس الهر يقول أن “القديس كيرلس دمر العقيدة عندما عاد وقال بالطبيعتين”، وهذا ما سنأتي لاحقاً للتأكيد عليه أكثر:
“Cyril… having excellently articulated the wise proclamation of Orthodoxy, showed himself to be fickle and is to be censured for teaching contrary doctrine: after previously proposing that we should speak of one nature of God the Word, a distrus dogma pe care o formase și a fost prins mărturisind două Naturi ale lui Hristos” [Timothy Ailouros, “Epistles to Kalonymos,” Patrologia Graeca, Vol LXXXVI, Col. 276; quoted in The Non Chalcedonian Heretics, p. 13]….Sursă
وحول سويروس الأنطاكي راجع مايقول الشماس اسبيرو جبور كتاب سألتني فأجبتك، أو كتاب خريستولوجية القديس كيرلس الإسكندري على الشكبة}…. (الشبكة)
(8) راجع كتاب خريستولوجية القديس كيرلس الكبير على الشبكة… (الشبكة)
(9) وجزءاً من هؤلاء شكلوا الكنيسة المارونية نسبةً إلى يوحنا مارون رئيس دير القديس مارون. ولا علاقة للقديس مارون بالماورنة ويعتقد خطأً معظم الموارنة أن اسمهم مُستمد من القديس مارون وأنهم من تبعوا القديس مارون، إلا أنه في حقيقة الأمر هم يتبعون يوحنا مارون… (الشبكة)
(10) Nota de subsol 10 Surse.
(11) {De aceea vedem că atunci când Islamul discută despre credința creștină, o discută din punctul de vedere al inovatorilor cu care a intrat în contact și prin care a cunoscut creștinismul. Menționăm, de exemplu, dar fără a se limita la, ceea ce s-a afirmat în Sura Al-Ma’idah, versetul 116: Și când Dumnezeu a spus: „O, Isuse, fiul Mariei! Le-ai spus oamenilor: „Luați-mă pe mine și pe mama mea ca zei în afară de Dumnezeu?” …. إلخ. من هذه الآية القرآنية نجد أن القرآن يعتمد البدع والهرطقات المسيحية كمنطلق له ويناقشها على أنها الإيمان المسيحي دون أن يُفرق بين المسيحية الحقة، والهرطقات التي خرجت منها. ودون أن يعلم الخطأ الذي وقع فيه.
كما نجد القرآن أيضاً قد اقتبس متأثراً من كتابات الغنوسيين، ونورد هنا اقتباس من الكتاب المعروف باسم “إنجيل الطفولة” The Gospel of Infancy. هذا الكتاب يرجع للقرن الثاني الميلادي ولقد ذكره كثير من آباء الكنيسة الاوائل فى كتاباتهم ونقدهم للهرطقات والهراطقة.
Hristos a vorbit în leagăn:
Scriitorul acestei cărți spune în primul capitol 1-3
” ان الاحداث الاتية وجدناها في كتاب رئيس الكهنة يوسف الذي يدعى قيافا
El spune:
Isus a vorbit așa cum era În leagăn وقال لأمه : “يا مريم إني انا يسوع ابن الله، الكلمة الذي جاء عن طريقك بحسب اعلان الملاك جبرائيل لك، ولقد ارسلنى ابي للخلاص العالم”
Această influență o găsim în Coran în următoarele versete:
Al Imran 46: Și El va vorbi oamenilor în leagăn și la bătrânețe și dintre cei drepți.
Tabelul 110: Când Dumnezeu a spus: „O, Isuse, fiul Mariei, amintește-ți binecuvântările Mele asupra ta și asupra mamei tale când te-am sprijinit cu Duhul Sfânt, vorbind oamenilor în leagănul tău și la bătrânețe”. Și când te-am învățat Cartea și înțelepciunea și Tora și Evanghelia și când ai creat din lut forma unei păsări cu permisiunea Mea, atunci ai suflat în ea și a devenit o pasăre. Cu permisiunea Mea, și ai vindecat pe orbi și pe leproși, cu îngăduința Mea, și când ai scos morții, cu permisiunea Mea, și când i-am oprit pe copiii lui Israel de la tine, când ai venit la ei Cu dovezi clare, apoi cei care nu au crezut printre ei au spus: „Aceasta nu este altceva decât magie clară”.
Maryam 29: Apoi l-a arătat cu degetul Ei au spus: „Cum putem vorbi cu cineva care este înăuntru Leagănul Un băiat.
Și, de asemenea, în crearea lui Hristos din lut ca pasăre. Evanghelia copilăriei 15:1-7 spune
“عندما كان الرب يسوع في السابعة، وفي أحد الايام كان في رفقة بعض الاطفال الذين كانوا في نفس عمره، وعندما كانوا يلعبون عملوا Din lut Multe forme sub formă de măgari și tauri Și păsări Și alte forme. Fiecare dintre ei era mândru de ceea ce făcuse și fiecare dintre ei a încercat să-și depășească camarazii.
Domnul Isus le-a spus copiilor: Pot porunci acelor forme pe care le-am făcut să meargă. Imediat formele s-au mutat, iar când le-a ordonat să se întoarcă, au făcut-o. Și, de asemenea, faceți forme Corp de pasăre والعصافير , وعندما أمرها ان تطير طارت وعندما امرها ان تثبت ولا تتحرك ثبتت ولم تتحرك وعندما قدم لها طعام وشراب اكلته وشربته “
Găsim o sursă pentru această influență în Coran în următorul verset:
Al Imran 49: Și ca un mesager al copiilor lui Israel: „Într-adevăr, am venit la tine cu un semn de la Domnul tău. Iti creez din lut forma unei pasari فَأَنْفُخُ فِيهِ فَيَكُونُ طَيْرًا بِإِذْنِ اللَّهِ وَأُبْرِئُ الْأَكْمَهَ وَالْأَبْرَصَ وَأُحْيِي الْمَوْتَى بِإِذْنِ اللَّهِ وَأُنَبِّئُكُمْ بِمَا تَأْكُلُونَ وَمَا تَدَّخِرُونَ فِي بُيُوتِكُمْ إِنَّ فِي ذَلِكَ لَآيَةً لَكُمْ إِنْ كُنْتُمْ مُؤْمِنِينَ.}… (الشبكة)