Pictograma site-ului Rețeaua online ortodoxă

1: 6 – المدرستان الأنطاكية والإسكندرية

كذيل لهذا العرض التاريخي الخاطف تستحق المدرستان المذكورتان نبذة خاطفة. اعتاد العلماء المعاصرون الكلام عن هاتين المدرستين كنهجين مختلفين. ويحصرون غالباً “مدرسة أنطاكية” بديودوروس وثيوذوروس ونسطوريوس ومن دنا منهم.

Nu există nicio îndoială că există avantaje pentru ambele regiuni. Alexandria este un oraș egiptean din Methen (1) Este locuit de un grup mare de evrei. Filon, evreul contemporan cu Domnul nostru Iisus, este un exemplu al savantului religios evreu Theonen. În secolul al V-lea î.Hr., Herodot, renumitul istoric și geograf grec, a vizitat Egiptul și a descris poporul său ca fiind cei mai evlavioși oameni de pe pământ. Natura Egiptului este încă una cu o tendință foarte puternică către închinare și răbdare pentru ore lungi de rugăciune și ascultare de predici. Ascultătorii mi-au spus că actualul Patriarh copt Shenouda stă să predice și să răspundă la întrebări timp de 6-7 ore în fiecare joi. Nu este de mirare că într-un mediu ca acesta, preferința lui Platon pentru Aristotel a fost fără echivoc, că teologia alexandriană era entuziastă, spirituală și simbolică și că Origen a fost introdus în creștinism de către Ammonius Scaces (ai cărui părinți erau creștini) și Plotin în filosofia generală. .

Cât despre Siria, era pasionată de alte lucruri din orașul grec. Libianus, profesor al lui Vasile și Grigorie Teologul și Hrisostom al Antiohiei, a predat la Constantinopol și orașul său natal, Antiohia, și este cel mai faimos și mai informat logician internațional. Arameii și fenicienii sunt cei mai cunoscuți locuitori ai pământului (alături de evrei) în arta comerțului. Nu este de mirare că Beirut a găzduit cea mai faimoasă școală de drept din istoria antică și că Antiohia a produs pentru statul bizantin mulți administratori.

ولكن لا يمكننا أن نفصل فصلاً قاطعاً بين المدينتين. فوحدة الإيمان والتقليد ثابتة. شطط الأفراد لا يُعتبر قاعدة. في أنطاكية كما مر معنا كان أثناسيوس محترماً جداً. ثيوذوريتوس أسقف قورش في كتابه “المتسول” يستشهد به مراراً. وانتهى إلى الاستشهاد حتى بكيرللس بالرغم من كل ما كان بينهما من مرارة. وتكاتبا. باسيليوس وصديقه غريغوريوس اللاهوتي أصدرا في شبابهما مختارات من أوريجينس بعنوان “فيلوكاليا”. غريغوريوس النيصصي متأثر جداً بأوريجينس. ثيوفيلوس خال كيرللس أقام الدنيا واقعدها على الذهبي الفم متهماً إياه بأنه اوريجينسي (2). Monastic, Vasile și fratele său au lăsat urme adânci pe Scaunul din Antiohia. Apostatul Carius și apostatul Dionysos sunt sirieni, în opinia principalilor anchetatori de astăzi. Influența lor asupra Capadociei este decisivă (3). ايفاغريوس تلميذ غريغوريوس اللاهوتي. عاش في مصر وتأثر باوريجنيس. ترك تأثيراً كبيراً في منطقتنا بما اندس من كتاباته تحت أسماء أخرى أو صراحة أو في تفكير اسحق السرياني أشهر المؤلفين الروحانيين. لاهوتياً الكبادوكيون سادة اللاهوت في الكرسي الأنطاكي ومصر. كتاب “المتسول” المذكور لثيوذوريتوس يستشهد بهم وبأثناسيوس والذهبي كثيراً (4).

Prietenia dintre Efstathios din Antiohia, Alexandros și Atanasie din Alexandria este cunoscută chiar și din punct de vedere teologic. Savanții consideră că primul este un student teologic al celui de-al doilea.

Hrisostom, succesorul lui Grigorie la Constantinopol (care cunoștea prietenia care exista între episcopul său Meletie și Vasile cel Mare), nu iese din cadrul general. Grillmayer o consideră teologie alexandrină. Dar claritatea ideilor sale, logica lui și priceperea lui în retorică mă fac să-l văd și el aproape de Grigore Teologul. Amândoi au subliniat unitatea lui Isus.

وأبوليناريوس نفسه هو ابن لمصري (كان كاهناً في اللاذقية. واستقبل في العام 346 في بيته أثناسيوس). أرسطويته واضحة. ولكنه يشدد مثل أثناسيوس على وحدة شخص يسوع. وخلافاً لتركيز غريلمايير في كتابه على وجود لاهوت أسماه “الكلمة-الجسد” () فإن رسالة أثناسيوس إلى ابيكتوس واضحة في ثلاثة بنود: 1- يسوع صار إنساناً ليخلص الإنسان برمته ويصيّره إلهاً. 2- كلمة “جسد” تعني في الكتاب المقدس “الإنسان”. 3- ليسوع نفس كاملة لا جسد فقط. وقد تجسد وصار إنساناً. وله طبيعة بشرية. وهو الكلمة الإلهي الذي افتدانا واحتمل من أجلنا كل شيء بما فيه الآلام. فالآباء القدماء فهمو جيداً أن كلمة “جسد” هي الإنسان برمته (5). Apollina Sureus a fost foarte populară cu Atanasie și Vasile datorită statorniciei sale în doctrina Treimii și a luptei sale pentru aceasta. A predat în Antiohia în anul 374, iar Ieronim și-a ascultat lecțiile de acolo.

Nu există o linie de despărțire finală. Există o tradiție bisericească care apare peste tot sub conducerea Duhului Sfânt, chiar dacă sistemul mental al indivizilor diferă. Chiril a fost un student al lui Atanasie și al Capadocienilor în doctrina Treimii. În lupta sa cu Nestorie și cu tovarășii săi, a folosit pe scară largă fraza lui Grigore Teologul: Ce n-a luat Iisus, nu a primit vindecare.

Adică, Isus a luat întreaga ființă umană pentru a salva întreaga ființă umană, spiritul, trupul și voința. Deși unchiul său (6) Theophilus a fost un oponent ferm al lui Al-Dhahabi El l-a lăudat pe Al-Dhahabi, l-a citat (Dallis) și a luat de la el și Al-Dhahabi teologia sacramentului Euharistiei și îndumnezeirea trupului și sângelui Domnului pentru noi (. Dicţionar de spiritualitate 3: 1383 şi 1385). Ghidul său spiritual, Isidorus Al-Farm (Al-Farm de pe malul Mării Roșii), lăsase asupra lui cea mai bună influență în direcția Al-Dhahabi.

وايسيدوروس هذا من أوائل المنادين بوحدة الأقنوم وبالطبيعتي في يسوع (غريلماير 496). وبروكلوس أسقف القسطنطينية (434-446). هو تلميذ للذهبي الفم ومواطن لنسطوريوس إذ كلاهما من أبرشية منبج. وقد مهّد للمجمع الخليقدوني تمهيداً جيداً. أما خليفته فلافيانوس فقد سار على خطاه في المجمع المنعقد في 8 / 11 / 448 ضد أوطيخا. وفي هذا المجمع استعمل باسيليوس (سلفكية) وسيلفكوس (اماسيه) عبارة “في الطبيعتين”. كما أن فلافيانوس استعملها في رسالته إلى الأمبراطور ثيودوسيوس. واستعمل باسيليوس (سلفكيه) هذا في المجمع عبارة “الاتحاد الأقنومي”. وفي أعمال المجمع تليت عبارة كيرللس “الاتحاد بحسب الأقنوم” (7).

فإذا تذكرنا ما قلتاه لجهة تأثير غريغوريوس اللاهوتي على الأنطاكيين (ثيوذوريتوس أسقف قورش، أندراوس السمسياطي وحتى نسطوريوس) وعرفنا أن بروكلوس استعمل عباراته وجدنا أن هناك تياراً واسعاً بين مجمع أفسس ومجمع خلقيدونية يتجه نحو: 1- استعمال عبارة “أقنوم واحد في طبيعتين”. 2- الاتحاد الأقنومي. 3- الاتحاد بحسب الأقنوم (8).

Leu, Papa al Romei, a spus cam acestea: O persoană în două naturi.

Prin urmare, Sinodul al IV-lea de la Calcedon a consacrat declarația lui Grigorie. Sinodul al V-lea a consacrat celelalte două expresii comune.

Prin urmare, Sinodul al IV-lea nu a fost o așezare, așa cum dorea Al-Bigmes-Bardi (Flesch și Martin 4: 240), ci mai degrabă un miracol, așa cum spunea Meyendorff (p. 24). Și nu este doar o dedicație profunzimii Alexandriei și clarității Antiohiei, așa cum văd Quasten (franceză 3: 206) și Grillmayer (473-474). Ceea ce a reușit între Efes și Calcedon a fost dezvoltarea teologilor spre înțelegerea a ceea ce a spus Grigorie în scrisoarea sa către Cledonie și alții cu privire la aplicarea afirmațiilor teologice despre Treime la întrupare: Spunem în teologii: un Dumnezeu în trei ipostaze. Despre întrupare spunem: o ipostază în două naturi (Scrisoarea 101 către Cledonius și Predicile 37, 38 și 45 citate în această carte).

Din această prezentare este clar că Chiril al Alexandriei nu a lovit școala antiohiană cu o lovitură fatală, așa cum și-a imaginat Meyendorff. (9) (pag. 11). Antiohia a continuat să producă absolvenți străluciți și să rămână statornici. Efrem Amediul, Ioan Gramaticul, Anastasie I și alții au fost unii dintre cei mai importanți teologi ai bisericii noastre în secolul al VI-lea. Sofronius din Damasc este primul erou al luptei împotriva Voinței Unice. Și Ioan Damaschinul este un sfârșit grozav. De la Sinodul al IV-lea de la Calcedon până la Sinodul al șaptelea (787), Scaunul Antiohian a jucat cele mai proeminente roluri teologice.

Pe de altă parte, vedem simpatia lui Meyendorff pentru Școala din Antiohia. Există astăzi o mare tendință de a face dreptate oamenilor săi din secolele IV și V. Nu este deloc surprinzător faptul că abordarea sa asupra interpretării este abordarea studiilor biblice contemporane din Occident. Sunt frați în aristotelism și interese istorice. Nu este surprinzător că o statistică americană s-a clasat pe locul 300 pentru numărul de cărți publicate în epoca modernă ca o istorie a vieții Domnului nostru Isus. Dar ele (adică cărțile) sunt lipsite de aromă spirituală. I-am revizuit pe cele mai bune și mai mari dintre ele de către părintele Follion. Este o narațiune istorică interpretată care a atins apogeul splendorii. Dar nu hrănește niciodată viața spirituală. A fost norocos pentru școala antiohiană (în sensul restrâns, nu în sensul larg) că Chiril a asediat-o și s-a întărit cu capadocienii, așa că a fost salvată doctrina credinței noastre în unitatea persoanei lui Isus.

Meyendorff susține că antiochenii, din motive filozofice, au refuzat să atribuie Patimile Fiului lui Dumnezeu. El pare să-l clasifice pe Theodoretos printre ei (p. 95). Meyendorff a acordat chestiunea la mare credit.

إلا أني لا أوافقه على حشر اسم ثيوذوريتوس في زمرة الرافضين. ثيوذوريتوس هذا ألح في مواضع عديدة على أن الطبيعة الإلهية غير قابلة للتألم والأعراض (الرسائل 85 و93 و126 و145 و…). تبدو هاجساً رئيسياً لديه ضد بدعة يحاربها.

ولكنه قال في الرسالة 93 إن “سيدنا المسيح قاسى الصليب”. وفي الرسالة 104 (ص 27) نسب الصفات اللاهوتية والناسوتية إلى الابن الوحيد الواحد. وفي الرسالة 145 يقول إن جسده هو جسد ابن الله الوحيد الذي يُ،سب إليه تألم الجسم (ص 167). في الصفحة 169 يقول إن جسم هو جسم الرب. وفي الصفحة 171 استشهد بقول لاون بابا روما: “ابن الله تألم كما كان يستطيع أن يتألم، لا بحسب الطبيعة الآخذة بل بحسب الطبيعة المأخوذة. فالطبيعة غير القابلة للتألم أخذت الجسم القابل له وبذلته من أجلنا لتنجز خلاصنا…” وفي مواضع عديدة من هذه الرسالة والتي تليها (ص 187 و 191 و…) وسواهما يردد كثيراً عبارات أخذ ابن الله طبيعتنا. وهذا يجعله في خط كيرللس الذي وضع النبرة على ابن الله ولم يقم تناظراً بين الطبيعتين اللاهوتية والبشرية. وبهذا يكون ثيوذوريتوس خارج خط نسطوريوس وثيوذوروس المصيصي.

وفي الرسالة 146 قال “إن الله الكلمة صار إنساناً” ليمنح بتألمه عدم القابلية للتألم، للطبيعة القابلة له (ص 187). وقال أيضاً إن ابن الله الوحيد كان هو نفسه قابلاً للتألم والموت كإله ولكن مائت وقابل للتألم كإنسان (191) (10).

Această poziție este solidă și tradițională. Biblia este plină de texte de susținere, iar Părinții Bisericii de la Ignatie al Antiohiei au repetat fraze care atribuie suferința Domnului Isus Dumnezeu (Epistola către Romani 6:3, Grigore Teologul Anthasius și toată lumea este de acord cu aceasta, inclusiv Constituția credinței). (11).

ويوحنا فم الذهب يركز في كل مناسبة على نسبة الصفات والطبيعتين إلى شخص يسوع الواحد. الفرق بين آباء القرن الرابع آباء القرن الخامس والسادس هو سعة آفاق شخصيات الأول وشمول نظراتهم بينما كان خلفاؤهم في القرنين التاليين ينطلقون أحياناً من النظرات الجزئية ولو خالفت التقليد المتوارث. فمثلاً إنكار نسطوريوس لأمومة العذارء لله مخالف لتقليد الكنائس حتى في أنطاكية. شاء أن ينزه اللاهوت عن الأعراض التي تعتري الخلائق فتطرّف. شاء ثيوذورتيوس أن ينزه اللاهوت عن الآلام فرفض نسبة الآلام إلى الكلمة الإلهي مع أنه كان قبل قبل الباقي ووقع على خلقيدونية (مايندورف 45 و95) بالإجمال هناك عملية تناضح، تأثير متبادل بين الكتبة الكنسيين. فكيرللس نفسه قال بأنه ليس كل مالدى الهراطقة غلطاً. ولم يخطأ نسطوريوس بتأكيده على الطبيعتين بل بعدم توحيدهما (الرسالة 44 إلى الكاهن ايفلوخيوس، مين 77: 224-228). والقديس برصونوفيوس الخصم العنيد للأفكار الايفاغريوسية (التي يصمها بأنا يونانية) يعترف بفائدة الأقسام الزوجية منها (مين 86، 893 و897). ثيوذوريتوس يجمع في كتابه “المتسول” العام 447 لاهوت أنطاكية مع مصطلحات واستشهادات اسكندارنية (مين 83: 177 و192-193 و245؛ قاموس الروحانية 3: 1383).


(1) أي أنها مصبوغة بصبغة يونانية. وخاصة إن الإسكندرية قد بناها الإسكندر الأكبر وكانت معقلاً لليونانيين… (الشبكة)

(2) راجع سيرة القديس يوحنا الذهبي الفم في قسم تاريخ الكنيسة>> حتى القرن التاسع… (الشبكة)

(3) كواستن يصف ذياذوكوس أسقف فوتيكي مع الكتاب السوريين دون تعليل. الكاتب روحاني كبير. رد على بدعة “المصلين” في منطقة الفرات. فقد يكون معنياً جداً بالأمر لأنه ابن المنطقة. وهكذا لا تكون الروحانيات وفقاً على مصر. أما ديونيسيوس المنحول فهو مونوفيزتي في رأي مايندورف. تعددت جداً الأبحاث عنه. لوسكي شديد التحسس له مثل مكسيموس المعترف. ويغسله من التأثر بالأفلاطونية الجديدة في كتابه “اللاهوت الصوفي”. إلا أنه تراجع أمام نقد غاندياك. مقدمة الترجمة الفرنسية (1943) لغاندياك مستبدلة بمقدمة جديدة هامة لروك (1958) تنتهي إلى تعذر البت. أما مكاريوس فهو مصحيح كبير لايفاغريوس. ركز على القلب بدلاً من الـ “نوس”.

(4) راجع 11 مصارد. [في الكتاب المطبوع، هذا الهامش موجود. إلا أنه لا يوجد ربط بين الهامش مع أي فقرة في متن النص. إلا أننا حاولنا من سياق الكلام أن نربط الهامش مع مقطع من النص، ولا ندعي صحة الربط… (الشبكة)]

(5) وغريغوريوس اللاهوتي (الرسالة إلى كليدونيوس فقدت 59) والمجمع السادس وذلك خلافاً لرأي مايندروف (20-21) الذي ذكر أن اللفظة كانت قد نقدت في العالم اليوناني معناها “كخليقة محياة”. ولكنه يذكر في ص 99 وحاشية 15 أن لاونديوس الأورشليمي استعملها بمعنى “الطبيعة الإنسانية” استعارةً من كيرللس الإسكندري. أريوس وأبوليناريوس تأثرا بأفلاطون فقال بأن الجسد (ساركس) جسد صرف. فكانت ردة الفعل عليهما كبيرة ورفضت الكنيسة قولهما بأن جسد يسوع كان بلا روح. [في الكتاب المطبوع، هذا الهامش موجود. إلا أنه لا يوجد ربط بين الهامش مع أي فقرة في متن النص. إلا أننا حاولنا من سياق الكلام أن نربط الهامش مع مقطع من النص، ولا ندعي صحة الرابط… (الشبكة)]

(6) أي خال القديس كيرلس الكبير…. (الشبكة)

(7) Ambele fraze apar în prima sesiune a Sinodului al Treilea Ecumenic de la Efes (Scrisoarea 4 a lui Chiril, Min. 77: 45).

(8)  يذكر مايندورف أن لاهوت لاون بابا روما هو الذي انتصر في مجمع خلقيدونية (26 و30-31) وأن لفظة أقنوم دخلت في الخريستولوجيا على يد بروكلوس أسقف القسطنطينية (31) بينما يذكر في ص 31 أن مجمع القسطنطينية (448) استعمل عبارة “في طبيعتين” التي استعملها أولاً غريغوريوس اللاهوتي. في مقال ريشار عن “الأقنوم” عرض تاريخي لموضوع استعمال اللفظة في الخريستولوجيا أضاف إليه غريلمايير ايسيدوروس الفرمي فاعتبره سلفاً للاون (ص 405، ص 496). النص اليوناني للرسالة 101 لغريغوريوس اللاهوتي واضح بصورة لا تترجم إلى لغة أخرى. ومحاولات اللاهوتيين استمرت حتى المجمع الخامس لتمثلها. وذكر مايندورف (102 وسواها) وغريلمايير(325-327) تأثير الكبادوكيين على الأنطاكيين حتى أن غريلمايير يرى ذلك كبيراً لدى نسطوريوس، وأن تعبير الأنطاكيين قريب من تعبير اللاهوتي. وكان ثيوذوريتوس قبل خلقيدونية يسعى لتمثلهم (مين 83: 33) والاستفادة من نحديداتهم. ولم يذكر مايندورف الذهبي مع أنه أنطاكي ولكنه قريب من الإسكندرية كما يرى غريلمايير ودالس. وفي الوضوح هو قريب أجمالاً من غريغوريوس سلفه على القسطنطينية.

(9) Deși este menționat în altă parte (40-45 și 91-92) despre continuarea influenței sale în Constantinopol. El nu a pomenit de Hrisostom, în ciuda slăbiciunii expresiilor sale teologice și a clarității lui Grigore Teologul.

(10) Părintele Paul Naaman a scris o carte în limba franceză despre Teodoret, care nu este sub controlul meu. Dar știu cel mai mare obiectiv al cărții. Autorul a vrut să demonstreze că în jurul lui Theodoretos, episcopul eparhiei în care a crescut și a murit Sfântul Maron a apărut un grup teologic. Dar a ratat ținta. Maroniții sunt susținători ai Sinodului al V-lea Ecumenic, care a susținut o emisiune de pe canalul lui Theodoretos și a denunțat scrierile sale împotriva lui Chiril. Acest lucru îi îndepărtează relativ de Theodoretos și îi apropie relativ de Chiril. Al cincilea complex este o legătură între al patrulea și al șaselea. Biserica era între o stâncă și un loc dur. În al treilea, ea a triumfat asupra despărțirii lui Isus în doi. În Arbaa, ea a triumfat asupra amestecului celor două naturi pentru a produce un hibrid anonim. Pe a cincea, am pus frâu pentru a mă abate de la linia de unitate determinată pe a treia. În a șasea, a stopat tendința spre pericolul de extremism în unitate. Astfel moderația a prevalat și adevărul a câștigat. Astfel, s-a realizat posibila clarificare a sensului unității în Isus și a sensului dualității.

(11) إن المقصود هنا كأن نقول مع الكتاب: “لو عرفوا رب المجد لما صلبوه”، و”كنيسة الله التي اقتناها بدمه”. وليس المقصود هنا نسب الآلام والموت للطبيعة الإلهية… ولكن بسبب وحدة شخص يسوع نستطيع أن ننسب صفات الطبيعة الإلهية وصفات الطبيعة البشرية إلى الشخص الواحد يسوع المسيح كلمة الله المتجسد…(الشبكة)

Ieși din versiunea mobilă