Paștele la 11 aprilie 331 d.Hr
Să ne restabilim în ciuda suferinței noastre (1) Și prezența mea cu tine
Dragii mei frați
لقد اقترب منا يوم العيد مرة أخرى، الذي أن صمتنا فيه نجعله غير مقدس، إنما يلزم أن يكون مكرسًا للصلاة أكثر من كل الأيام، وفيه نحفظ الوصايا. لأنه وإن كنا في ضيق من أولئك الذين يحزنوننا، وبسببهم سوف لا نخبركم عن هذا الموسم (إذ لا يكون بين شعبه)، لكن شكرًا لله الذي يعزي الحزانى، حتى لا ننهزم بشرور أولئك الذين يتهموننا فنصمت، ففي طاعتنا لصوت الحق نصرخ معكم عاليًا في يوم العيد، لأن إله الكل قال بأن يتكلما (موسى وهارون) مع الشعب لحفظ الفصح، ويعلن الروح في المزامير قائلاً: “انفخوا في رأس الشهر بالبوق عيد الهلال كيوم عيدنا” (2) . ويصرخ النبي قائلاً: “عيدي يا يهوذا أعيادك” (نا 15:1).
Nu vă trimit cuvântul de parcă ați fi ignorant, ci mai degrabă îl vestesc celor care îl cunosc, ca să-și dea seama că chiar dacă unii ne dezbină, Dumnezeu ne aduce împreună Noi sărbătorim aceeași sărbătoare, și noi mereu se închină aceluiaşi Dumnezeu.
ونحن لسنا نعيد كمتفرجين، عالمين أن الرسول يوبخ أمثال أولئك قائلاً: “أتحفظون أيامًا وشهورًا وأوقاتًا وسنين” (غل 10:4)، بل بالحري نكرم هذا اليوم العظيم من أجل العيد، حتى نرضي الله – نحن جميعًا الذين نخدم الله في كل مكان – وذلك بصلواتنا الجماعية. وقد أعلن بولس الطوباوي عن قرب سرور كهذا، وهو في هذا لم يعلن عن أيامٍ بل عن الرب الذي من أجله نحفظ العيد، إذ يقول “المسيح قد ذبح لأجلنا” (1 كو 7:5)، فإذ نتأمل أبدية الكلمة نقترب منه لخدمته.
Au făcut schimb de talente cu recunoștință
Pentru că ce înseamnă Eid în afară de autoservire?! Ce este acest serviciu decât rugăciunea constantă către Dumnezeu și mulțumirea constantă?! Cei care nu sunt recunoscători, care sunt departe de aceasta, sunt cu adevărat lipsiți de bucuria care vine din aceasta, pentru că bucuria și bucuria le sunt îndepărtate din gură și de aceea cuvântul (dumnezeiesc) nu le permite să fie în pace, căci nu este pace pentru cei răi, zice Domnul (Isaia 48:22), ci ei lucrează în durere și întristare.
Din acest motiv, nici cel care datora zece mii de talanți nu i s-a iertat înaintea Domnului (Matei 18:24), pentru că, când i s-a iertat pentru multe lucruri, a meritat din nou răsplată chiar și pentru ceea ce a iertat din cauza uitării sale. de milă... Așa că, după ce a experimentat milă, și el a trebuit să fie plin de compasiune față de tovarășul său de sclav!
والذي أخذ الوزنة الواحدة، ولفها في منديل وخبأها في الأرض طرد أيضًا لتذمره وعدم شكره، سامعًا تلك الكلمات “أيها العبد الشرير والكسلان عرفت أني أحصد حيث لم أزرع واجمع من حيث لم أبذر. فكان ينبغي أن تضع فضتي عند الصيارفة. فعند مجيئي كنت آخذ الذي لي مع ربا. فخذوا منه الوزنة وأعطوها للذي له العشر وزنات (مت26:25). لأنه عندما طلب منه أن يعطي سيده حساب الوزنة كان يلزمه أن يعرف شفقة سيده الذي أعطاه هذه الوزنة ويعرف قيمة هذه العطية. فالذي أعطاه ليس برجل قاسي، لأنه لو كان كذلك لما أعطى عبيده الوزنات منذ البداية. ولا العطية التي قدمها هي بالأمر غير النافع أو باطلة، إذ ليس فيها خطأ.
فالذي أعطى هو صالح، والعطية كان يمكن أن تأتي بثمار. لذلك ملعون من يخفي القمح في وقت البذار (راجع أم26:11)، إذ يطالبنا المثل الإلهي ألا نهمل العطية أو نخبئها من غير إكثارها ومضاعفاتها، وإلا بحق نطرد خارجًا كأشرار متذمرين. على هذا ألأساس مدح الرب أولئك الذين ضاعفوا وزناتهم، قائلاً: “نعمًا أيها العبد الصالح الأمين. كنت أمينًا في القليل فأقيمك على الكثير. أدخل إلى فرح سيدك (مت23:25).
Aprinde talentul din tine
Acest lucru a fost adevărat și corect, pentru că Biblia declară că ei au câștigat atât cât au primit. Acum, iubiții mei, trebuie să ne supunem voința conform bunătății lui Dumnezeu și să nu eșuăm în acțiune, ca nu cumva, dacă ne lăsăm voința lenevă, harul care ne-a fost dat să se îndepărteze de la noi în noi. Când vrăjmașul (Satana) ne găsește astfel goli și goi, el intră în noi, iar situația noastră devine ca aceea menționată în Evanghelie, aceea a omului din care a ieșit Satana. După ce Satana l-a părăsit și a mers în locuri uscate, s-a întors cu șapte duhuri mai rele decât el în casă și a găsit-o goală, așa că a locuit acolo, iar ultima parte a acelui om a devenit mai rea decât începutul său.
فعدم التحلي بالفضائل يعطي للأرواح الشريرة فرصة للدخول فينا. وأكثر من هذا توجد وصية من الرسول إلى تلميذه يلزمه ألا تكون النعمة المعطاة لنا عاطلة بلا نفع. ويؤكد قائلاً له ألا يهمل الموهبة المعطاة له. لأن الذي يفلح أرضًا يُسر بالخبز، وأما طريق الكسلان فمملوء أشواكًا. ويحذرنا الروح ألا نسقط في هذا (الكسل) قائلاً “احرثوا لأنفسكم حرثًا ولا تزرعوا في الأشواك” (إر3:4)… ويوضح النبي نهاية مثل هذا الكسل قائلاً: “ملعون من يعمل عمل الرب برخاء” (إر10:48) لأنه يلزم على خادم الله أن يكون مجتهدًا حريصًا. نعم، وبالحري يكون ملتهبًا كالنار، حتى عندما يحطم الشهوات الجسدية بروح ملتهبة يكون قادرًا على الاقتراب من الله الذي يلقبه القديسون بـ “النار الآكلة”.
Să aprindem focul spiritului din noi
لذلك فإن إله الكل هو “الصانع ملائكته رياحًا وخدامه نارًا ملتهبة”(3).
كذلك منع الجمهور عند رحيله عن مصر من أن يلمسوا الجبل الذي فيه يعلن الله الشريعة، لأنه ليس لهم هذه الصفة (نارًا ملتهبة). لكنه نادى موسى الطوباوي إليه، إذ كان ملتهبًا في الروح ومملوء بالنعمة غير المنطوق بها، قائلاً “ويقترب موسى وحده”(4) Moise a intrat și el în nori, iar când muntele fumegea, nu a fost vătămat, ci, dimpotrivă, a fost efectiv purificat prin cuvintele lui Dumnezeu, care sunt ca argintul ales, purificat pe pământ.(5).
لهذا عندما رغب بولس الطوباوي ألاَّ تبرد نعمة الروح المعطاة لنا، حذرنا قائلاً: “لا تطفئوا الروح” (1 تس 5: 19)، حتى نبقى شركاء مع المسيح. ذلك إن تمسكنا حتى النهاية بالروح الذي أخذناه، إذ قال: “لا تطفئوا…” ليس من أجل أن الروح موضوع تحت سلطان الإنسان أو أنه يحتمل آلامًا منه، بل لأن الإنسان غير الشاكر يرغب في إطفاء الروح علانية، ويصير كالأشرار الذين يضايقون الروح بأعمال غير مقدسة..
Întrucât sunt lipsiți de înțelegere, înșelători și iubitori de păcat și încă umblă în întuneric, ei nu au acea lumină care strălucește pentru fiecare persoană care vine pe lume (Ioan 1:9).
لقد أَمسكت نار كهذه بإرميا النبي عندما كانت الكلمة فيه كنارٍ، قائلاً إنه لا يمكن أن يحتمل هذه النار (إر 20: 9)…
وجاء سيِّدنا يسوع المسيح المحب للإنسان لكي يلقي بهذه النار على الأرض، قائلاً: “ماذا أريد لو اضطرمت؟ (لو 12: 49).
لقد رغب الرب – كما شهد حزقيال (حز 18: 23، 32) – توبة الإنسان أكثر من موته، حتى ينتزع الشر عن الإنسان تمامًا، عندئذ يمكن للنفوس التي تنقت أن تأتي بثمر. فتثمر البذار التي بذرها (الرب) البعض بثلاثين والبعض بستين والآخر بمائة.
De exemplu, cei care au fost cu Cleopa (Luca 24:32), deși au fost slabi la început din cauza lipsei de informare, dar după aceea s-au aprins de cuvintele Mântuitorului și au arătat roadele cunoașterii sale.
Fericitul Pavel, de asemenea, când a prins acest foc, nu l-a atribuit trupului și sângelui, ci ca un experimentator al harului, a devenit un predicator al Cuvântului (Hristos).
Oameni care au respins harul
Dar cei nouă leproși care au fost vindecați nu au fost așa, pentru că nu au mulțumit Domnului care i-a curățit.
Nici Iuda, care a obținut apostolatul și a fost numit ucenic al Domnului, dar în cele din urmă, în timp ce mânca cu Mântuitorul, și-a ridicat călcâiul împotriva Lui și a devenit trădător. (6)
Astfel de oameni își primesc pedeapsa pentru nebunia lor, deoarece speranța lor devine zadarnică din cauza lipsei noastre de recunoștință. Focul final pregătit pentru Satana și soldații săi îi așteaptă pe cei care au neglijat lumina divină. Acesta este sfârșitul unei persoane nerecunoscătoare.
Mulțumesc lui Dumnezeu în toate
Dar adevărații slujitori credincioși ai lui Dumnezeu nu încetează niciodată să-L slăvească pe Dumnezeu, pentru că știu că El îi iubește pe cei care sunt recunoscători. Ei Îi mulțumesc atât în vremuri de necaz, cât și în bucurie. Îi aduc laudă lui Dumnezeu cu mulțumiri, fără să se preocupe de aceste lucruri temporale, ci închinându-se lui Dumnezeu, Dumnezeul tuturor timpurilor.
Astfel, din cele mai vechi timpuri, Iov, care a dat mai mult decât toți oamenii timpului său, a mulțumit lui Dumnezeu când era în fericire. Când s-a întâmplat necazul, a îndurat-o cu răbdare, iar când a suferit, a mulțumit lui Dumnezeu.
وأيضًا داود المتواضع في وقت الحزن يتغنى قائلاً “أبارك الرب في كل حين”(7).
Fericitul Pavel nu a încetat să-i mulțumească lui Dumnezeu în toate scrisorile sale În vremuri de bucurie, nu a încetat să-i mulțumească, iar în vremuri de tristețe, lauda lui lui Dumnezeu a crescut, știind că greutățile produce răbdare, iar răbdarea produce caracter, iar caracterul este. speranta si speranta nu ne face de rusine.(8).
إذن لنقتف آثار هؤلاء الرجال فلا يمر علينا وقت دون أن نشكر الله، خاصة الآن فإذ نحن في شدة بسبب الهراطقة الأريوسيين الذين يضادوننا، نسبح الله وننطق بكلمات القديسين قائلين “هذا كله جاء علينا وما نسيناك”(9).
نعم فإننا حتى وإن كنا نتضايق محزونين فأننا نشكر الله، لأن الرسول الطوباوي الذي يقدم الشكر في كل وقت يحثنا أن نسلك في نفس الطريق على الدوام بقوله “في كل شيء…. مع الشكر لتعلم طلباتكم لدى الله”(10).
وإذ يرغب في أن نثبت على هذا الموقف يقول “صلوا بلا انقطاع. اشكروا في كل شيء”(11) لأنه عارف أن المؤمنين يكونون أقوياء طالما هم يشكرون، وأنهم يفرحون هادمين حصون الأعداء (الشياطين) كأولئك القديسين الذين قالوا “لأني بك اقتحمت جيشًا وبإلهي تسورت أسوارًا”(12).
Așadar, să rămânem fermi în orice moment, mai ales acum, în ciuda tristețelor care se abat asupra noastră și a ereticilor care se ridică împotriva noastră.
دعنا إذن أيها الأخوة الأحباء نعيد بشكر ذلك العيد المقدس الذي يقترب منا الآن، ممنطقين أحقاء أذهاننا، متشبهين بمخلصنا يسوع المسيح الذي كتب عنه “ويكون البر منطقة متينة والأمانة منطقة حقوية”(13)
Fie ca fiecare dintre noi să prindă tulpina lui Isai și să imite pregătirea Evangheliei(14).
لنحفظ الرسول –كقول الرسول- “ليس بخميرة عتيقة ولا بخميرة الشر والخبث بل بفطير الإخلاص والمحبة”(15)Încrezători că am fost împăcați prin Hristos, nu despărțiți de credința în El, nici profanându-ne cu ereticii și străinii de adevăr, cei ale căror discuții le asistăm și reticența lor de a-și arăta ticăloșia. Cât despre noi, ne bucurăm de durerile noastre și intrăm în cuptorul de fier și traversăm acea înspăimântătoare mare roșie fără să ni se întâmple vreun rău.
هكذا أيضًا عندما ننظر إلى ارتباك الهراطقة نغني مع موسى بأغنية المسيح قائلين “أرنم للرب لأنه قد تعظم” خر1:15. فنسبح مرتلين، إذ نرى الخطية التي فينا قد طرحت في البحر، وأما نحن فنعبر إلى البرية.
Pe măsură ce ne purificăm prin al patruzecilea post, împreună cu rugăciuni, antrenament și fapte bune, putem trece la Ierusalim pentru a mânca Sfântul Paște.
Ora Eid
Postul de patruzeci de zile începe în a cincea lunii Phamenath (prima martie), și așa cum am spus când am spus că, pe măsură ce ne purificăm și ne pregătim prin aceste zile de post, începem Săptămâna Mare a Paștelui Mare pe 10 Baramuda (5 aprilie), în timpul căreia trebuie să ne sporim mult rugăciunile Și ne vom spori postul și stând până târziu ca să putem unge cu sânge prețios fața caselor pentru ca distrugătorul să fugă.(16).
وفي الخامس عشر من برمودة (10 أبريل) لنستريح، لأنه في ليلة الأحد نسمع رسالة الملائكة “لماذا تطلبون الحي من بين الأموات. إنه قام”(17).
Primim apoi Duminica Mare – mă refer la a șaisprezecea a lunii Baramuda (11 aprilie), în care Domnul nostru a înviat și ne-a dat să avem pace cu frații noștri.
Așa că să ținem sărbătoarea după voia Lui și să descriem acelei prime zile din Săptămâna Mare cele șapte săptămâni ale lui Benedict, și pentru că în această zi (Rusaliile) am primit harul Duhului Sfânt, să-i mulțumim Doamne in orice situatie...
Sărutați-vă unul pe altul cu un sărut sfânt. Frații care sunt cu mine vă salută.
Mă rog pentru voi, iubiți frați de care mi-e dor, să fiți sănătoși, în speranța că vă veți aminti de noi în Domnul...
(1) Se pare că Papa Atanasie s-a înstrăinat de poporul său din cauza unora din hărțuirea pe care a suferit-o biserica de la eretici.
(2) A fost recomandabil să scrieți textul versetului din Biblie (Psalmul 81:3).
(3) Psalmul 104:4
(4) Exod 2:24
(5) Psalmul 6:12
(6) Luca 24
(7) Psalmul 34:1.
(8) Romani 3:5-5.
(9) Psalmul 44:17.
(10) Filipeni 4:6.
(11) 1 Tesaloniceni 5:17,18.
(12) Psalmul 29:18.
(13) 1 Petru 1:13.
(14) Isaia 5:11.
(15) Efeseni 15:6.
(16) Exod 7:2,23.
(17) Vezi Luca 5:24.