Postul, în sensul său exclusiv, se încheie în vinerea următoare celei de-a cincea duminică a Postului Mare, când se încheie perioada de patruzeci de zile. Perioada Patimilor se întinde de la sfârșitul acestui post până la Înviere, Sâmbăta Mare, și include astfel sâmbăta următoare celei de-a cincea Duminici a Postului Mare, numită (Sâmbăta lui Lazăr) și primele șase zile din Săptămâna Mare și Sfântă.
Sâmbăta lui Lazăr ocupă un loc cu totul special în anul liturgic. Se încadrează în afara zilelor Postului Mare, precum și în afara zilelor dureroase ale Săptămânii Mari, care se întinde de luni până vineri. Această sâmbătă, împreună cu Duminica Floriilor care urmează, constituie o introducere plină de bucurie în Zilele Sfinte. Locația geografică o aduce și cu Duminica Floriilor, deoarece Betania este atât locul învierii lui Lazăr, cât și punctul de plecare al lui Isus la înălțarea sa la Ierusalim. (21). În această sâmbătă, comemoram evenimentul Învierii lui Lazăr, un eveniment plin de sens, după cum vom vedea. Este legat în mod misterios de învierea lui Hristos însuși și, pentru ea, joacă rolul unei profeții împlinite. Putem spune că Lazăr ni se înfățișează în pragul sărbătorilor pascale ca un premergător al lui Iisus Hristos care a biruit moartea, așa cum a făcut-o Ioan Botezătorul, în ajunul Bobotezei, așa cum s-a arătat ca un înaintemergător al lui Hristos care este programat să apară la botez. Pe lângă sensul de bază al învierii lui Lazăr, există aspecte secundare care pot fi considerate ca un subiect util pentru contemplare.
Solia recitată în Sfânta Liturghie (Evrei 12:28-13:8) nu are nimic de-a face cu învierea lui Lazăr, ci unul dintre versetele lui: (Adu-ți aminte de prizonieri ca și cum ai fi robi cu ei și de cei care sunt chinuiți de atunci). și tu ești în trup) poate fi considerat aplicabil compasiunii lui Isus pentru Lazăr. Mesajul include diverse porunci morale: continuarea iubirii frățești, găzduirea străinilor, nu profanarea căsătoriei și ascultarea de superiori. Cine consideră că aceste recomandări morale rămân importante, în ciuda unei oarecare naivitate și simplitate, trebuie să citească cu atenție cele trei versete (care constituie cadrul general al acestuia, primul la începutul textului, al doilea la mijlocul acestuia și al treilea la sfârșitul acestuia: (Dumnezeul nostru este un foc mistuitor), (pentru că El a spus: Nu. Te voi dezamăgi și nu te voi neglija. (Iisus Hristos este același ieri, azi și în veci), pentru că cele mai înalte adevăruri spirituale sunt inseparabile de cerinţele practice simple care reiese în mod necesar din ele.
Evanghelia (Ioan 11:1-45) relatează incidentul învierii lui Lazăr (22). وتعطينا أناشيد السَحَر تفسر الكنيسة لهذه القيامة هكذا: (سبقت يا مخلّصي فحققت قيامتك المجيدة لما أعتقت من الجحيم لعازر…). هذا هو المعنى الرئيسي لقيامة لعازر: إنها حسب قول النشيد (تحقيق) مسبق لقيامة المسيح، وامتحان أولي لقدرة المسيح على الموت. (أيها المسيح إنك أنهضت من الجحيم لعازر… وقبل موتك زعزعت اقتدار الموت…). ثم تربط الكنيسة بين غلبة المسيح هذه على الموت ودخوله الاحتفالي إلى أورشليم الذي سنحييه غداً: (أيها الموت إن المسيح قد سباك الآن بواسطة لعازر، فأين غلبتك يا جحيم ؟ ها بكاء بيت عنيا عاد وبالاً عليك. ونحن جميعنا نقدم للمسيح أغصان الغلبة والظفر). وأيضاً: (لأجل ذلك ونحن كالأطفال نحمل علامات الغلبة والظفر صارخين إليك يا غالب الموت: أوصنا في الأعالي، مبارك الآتي باسم الرب !).
تعلن أيضاً قيامة لعازر قيامة الموتى التي هي نتيجة لقيامة يسوع: (أيها المسيح لما أقمت لعازر من بين الأموات حققت القيامة العامة)، (لقد أقمته يا مانح الحياة مؤكداً بذلك قيامة العالم…)، (بواسطة صديقك سبقت فأخبرت بعتق البشر من الفساد). سبت لعازر هو بمعنى ما عيد لكل الأموات، إذ يعطينا المجال لنؤكد ونوضح إيماننا بالقيامة. وينبهنا السيد بكلامه الموجّه إلى مرتا إلى تعليم مهمّ جداً متعلق بالأموات: قال يسوع لمرتا: (سيقوم أخوك، فقالت له مرتا أنا أعلم أنه سيقوم في القيامة في اليوم الأخير. فقال لها يسوع: أنا هو القيامة). إن إيمان مرتا كان خاطئاً في ناحيتين: كانت تتكلم عن قيامة تتم في المستقبل فقط، ولم تدرك هذه القيامة إلاّ بالنسبة إلى نوع من القانون العام. لكن يسوع يؤكد أن القيامة هي حدث حاضر منذ الآن لأنه هو القيامة والحياة. يعيش الراقدون بالمسيح وفيه. وترتبط حياتهم بحضور يسوع الشخصي وتظهر فيه. وإذا أردنا الاتصال روحياً بأحد أحبائنا الراقدين، فلا نسعَينَّ إلى أن نحييه في مخيلتنا، بل علينا أن نتصل مباشرة بيسوع، وهنالك ففي يسوع نجده.
إن قيامة لعازر تكوِّن أيضاً تصويراً رائعاً للعقيدة بشخص المسيح، إذ تبيّن كيف تتّحد في شخص يسوع الطبيعتان الإلهية والإنسانية بدون اندماج: (أيها المسيح… حضرت إلى قبر لعازر محققاً لنا طبيعتك…). وهكذا نجد الإنسان في يسوع يتأثر ويبكي لموت صديقه: (وبكى يسوع. فقال اليهود: أنظروا كيف كان يحبه !). ولكنه من جهة أخرى نرى الله في يسوع يأمر الموت بسلطان: (وصرخ بصوت عظيم: يا لعازر هلُمَّ خارجاً فخرج الميت…). ويقول النشيد: (أيها المخلص، بتخطرك وتدميعك وتلكمك أظهرت فعل ناسوتك، وبإنهاضك لعازر أظهرت فعل لاهوتك). (*)
أخيراً تحث قيامة لعازر الخاطئ على الرجاء بأنه، حتى ولو مات روحياً، سيحيا من جديد: (أتوسّل إليك، أيها المحب البشر، أن تنهضني أنا الميت بالأهواء…). هذه القيامة الروحية كثيراً ما تبدو لنا كقيامة لعازر مستحيلة: (… يا سيّدي قد أنتن لأن له أربعة أيام…). لكن كل شيء ممكن بالنسبة ليسوع: إعادة الخاطئ القاسي القلب، كما إقامة الموتى: (فقال يسوع: ارفعوا الحجر…).
Asta aflăm dacă mergem sâmbăta aceasta la Betania, pentru a vizita mormântul lui Lazăr. Nu vrem să-l vedem pe Lazăr, ci mai degrabă vrem să-l întâlnim pe Isus și să începem această săptămână minunată cu el. Ne sună și ne așteaptă. Marta și-a chemat în ascuns sora, spunând: „Stăpânul a venit și te cheamă”. Cât despre Mary (când a auzit, s-a ridicat repede și s-a dus la el). Profesorul mă sună. Vrea să-l părăsesc în zilele suferinței lui. Vrea să mi se dezvăluie în acele zile – și s-ar putea să duc – într-un mod nou și sublim. Iată-mă, profesor!
(21) În secolul al IV-lea, sărbătorile Săptămânii Mare la Ierusalim au început sâmbătă, în ajunul Duminicii Floriilor, cu o slujbă rituală ținută în biserica numită Lazarium din Betania.
(22) Despre Lazăr nu știm mai multe decât ceea ce găsim în Evanghelie, adică că era fratele Martei și Mariei din Betania și era prieten cu Isus, care l-a înviat din morți. Mai târziu, miturile legate de Lazăr au abundat, inclusiv că el și surorile lui au fost așezați de evrei într-o barcă fără pânze, proiectil sau cârmă, dar au ajuns în mod miraculos în sudul Franței, unde Lazăr a predicat întregii regiuni și a devenit primul episcop al orașului Marsilia. Acest mit poate să fi apărut ca urmare a faptului că unul dintre episcopii orașului Aix, care a fost hirotonit la Marsilia în secolul al V-lea, a petrecut ceva timp în Palestina și a purtat numele Lazăr.
(*) لا يجوز إخراج الكلام عن سياقه والقصد منه. فالكاتب هنا يوضح أن السيد المسيح له المجد أظهر ناسوته ولاهوته في هذا الحدث، البكاء كإنسان وإقامة لعازر كإله. ولم يتصرف كشخصين بل أظهر حقيقة الطبيعتين في شخصه الواحد. والمسيح، له المجد، ليس إنسان تجلى فيه الله. بل هو الله المتجسد… الشبكة