1 Când a aflat Domnul că fariseii au auzit că Isus boteza mai mulți ucenici decât Ioan, 2 chiar dacă nu Isus însuși boteza, ci ucenicii lui, 3 a părăsit Iudea și s-a întors în Galileea. 4 Și a trebuit să treacă prin Samaria. 5 El a ajuns deci într-o cetate din Samaria numită Sihar, lângă țara pe care Iacov a dat-o fiului său Iosif. 6 Și acolo era fântâna lui Iacov. Deci Iisus, obosit de călătoria sa, S-a așezat la fântână, era pe la ceasul al șaselea. 7 Atunci a venit o femeie din Samaria să tragă apă și Iisus i-a zis: „Dă-mi ceva de băut.” 8 Căci ucenicii lui se duseseră în cetate să cumpere și mâncare.
9 Atunci femeia samariteancă i-a zis: „Cum poți să-mi ceri să beau, căci tu ești iudeu, iar eu sunt samariteancă?” Pentru că evreii nu au de-a face cu samaritenii. 10 Isus i-a răspuns și i-a zis: „Dacă ai cunoaște darul lui Dumnezeu și cine este cel care îți spune: „Dă-mi să beau”, tu l-ai fi rugat și el ți-ar fi dat apă proaspătă.” .” 11 Femeia i-a zis: „Doamne, nu ai cu ce trage, și fântâna este adâncă. De unde iei apă vie? 12 Ești tu mai mare decât tatăl nostru Iacov, care ne-a dat fântâna și a băut din ea el însuși, copiii lui și vitele lui? 13 Isus i-a răspuns și i-a zis: „Oricine va bea din apa aceasta va fi iarăși însetat. 14 Dar oricine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el o fântână de apă care curge spre viața veșnică. 15 Femeia i-a zis: „Doamne, dă-mi apa aceasta, ca să nu mă însetez și să nu vin să trag aici.” 16 Isus i-a zis: „Du-te, cheamă-l pe soțul tău și vino aici.” 17 Femeia a răspuns și a zis: „Nu am niciun bărbat”. Isus i-a spus: „Bine se spune că nu am soț, 18 căci ai avut cinci bărbați, iar cel pe care îl ai acum nu este soțul tău. „Ai spus asta cu adevărul.” 19 Femeia i-a zis: „Doamne, văd că ești un profet! 20 Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta și voi spuneți că în Ierusalim este locul unde oamenii trebuie să se închine.” 21 Isus i-a zis: „Femeie, crede-mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu te vei închina Tatălui. 22 Voi vă prosterneți față de ceea ce nu cunoașteți, dar noi ne închinăm față de ceea ce știm. Pentru că mântuirea vine de la evrei. 23 Dar vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, căci Tatăl caută asemenea închinători ca aceștia. 24 Dumnezeu este un duh. Iar cei ce se închină Lui trebuie să se închine în duh și în adevăr.” 25 Femeia i-a zis: „Știu că va veni Mesia, care se va numi Hristos. Și când va veni, ne va spune toate lucrurile.” 26 Isus i-a zis: „Eu îți vorbesc.”
27 Atunci au venit ucenicii lui și s-au mirat că vorbea cu o femeie. Dar nimeni nu a spus: „Ce cauți?” Sau „De ce vorbești cu ea?” 28 Așadar, femeia și-a lăsat ulciorul și a intrat în oraș și a zis oamenilor: 29 „Veniți să vedeți un bărbat care mi-a spus tot ce am făcut. „Este acesta Hristosul?” 30 Așa că au părăsit cetatea și au venit la el.
31 Între timp, ucenicii lui l-au întrebat, zicând: „Învățătorule, mănâncă.” 32 Și el le-a zis: „Am de mâncat mâncare despre care voi nu știți.” 33 Atunci ucenicii au zis unul către altul: „I-a adus cineva ceva de mâncare?” 34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să-i termin lucrarea. 35 Nu ziceți: „Vor fi patru luni și apoi va veni secerișul?” Iată, vă spun: Ridicați-vă ochii și vedeți câmpurile, că sunt albe pentru seceriș. 36 Și secerătorul primește plată și adună roade pentru viața veșnică, pentru ca și semănătorul și secerătorul să se bucure. 37 Căci în aceasta este adevărată zicala: Unul seamănă, iar altul secera. 38 Eu v-am trimis să culegeți ceea ce nu ați muncit. Alții au muncit, iar tu ai intrat în munca lor”.
39 Și mulți dintre samaritenii din cetatea aceea au crezut în el din cauza cuvintelor femeii care a mărturisit: „El mi-a spus tot ce am făcut”. 40 Când au venit samaritenii la el, l-au rugat să stea cu ei și a stat acolo două zile. 41 Și cu atât mai mult credeau în El din cauza cuvintelor Lui. 42 Și au zis femeii: „Nu credem încă din pricina cuvintelor tale, dar am auzit și știm că acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lui Dumnezeu.” „Un om de știință.”
Explicația buletinului meu parohial:
Isus se află în regiunea Samaria, iar Samaria este menționată aici doar datorită conexiunii cu planul lui Dumnezeu de a-i aduce pe toți cei care cred în Isus la viața veșnică. Importanța acestei probleme este întărită atunci când știm că evreii, după întoarcerea lor din robia babiloniană, în anul 537 î.Hr. Când au construit Templul Ierusalimului, ei au refuzat să aibă de-a face cu samaritenii sub pretextul că ei erau o rasă pătată de sânge străin și o religie păgână.
Astfel a început ostilitatea dintre evrei și samariteni. Totuși, s-a intensificat mai târziu, când samaritenii și-au construit propriul templu pe muntele Garizim în anul 315 î.Hr. Nici măcar distrugerea acestui templu (în 128 î.Hr.) de către regelui Macabeu Ioan Hyrcanus nu a reușit să-i descurajeze pe samariteni de la poziția lor. asupra evreilor sau invers.
هذه العداوة هي وراء قول المرأة في فصلنا الإنجيلي: “كيف تطلب أن تشرب مني وأنت يهودي وأنا امرأة سامرية، واليهود لا يخالطون السامريين؟”. أما تصرف يسوع هذا فدليل على انه لا يأبه لقواعد الطهارة الشرعية (انظر مرقس 7: 1-15)، كما انه لا يهتم لكونه يتحدث مع امرأة، الأمر الذي استفزّ تلاميذه (انظر الآيتين 27-28). فلكونه مخلّص العالم، لا يقيم أي تمييز اجتماعي، بل يهتم لكل الرجال والنساء، أي لكل الناس.
ثم يعطي يوحنا لحديث يسوع مع الإمرأة السامرية طابعاً لاهوتياً، حين ينتقل من شرب الماء إلى الحديث عن “عطية الله”: “لو عرفتِ عطيةَ الله ومَن الذي قال لكِ أعطيني لأشرب، لطلبتِ أنتِ منه فأعطاكِ ماءً حياً”. لا تفهم المرأة كلام يسوع عن الماء الحيّ، تظن انه يقصد الماء الجاري. أما هو فيقصد ماء الحياة الأبدية.
Femeia samariteancă a venit la fântâna lui Iacov pentru a-și potoli setea după apele lui Israel și a umplut-o din nou cu apele vieții veșnice. Izvorul vieții a venit la ea la fântână, așa că ea l-a purtat cu duhul ei și l-a dus înapoi în oraș și și-a turnat revărsarea peste oameni, așa că au început să caute apă vie din izvorul ei.
Ora șase după ora evreiască, adică douăsprezece. Acesta nu este un moment potrivit pentru a extrage apă. Ora normală este dimineața sau seara. Domnul Isus vrea să meargă în Galileea și să aleagă drumul spre Samaria, care este periculos și expus atacurilor hoților și atacurilor samaritenilor asupra evreilor. Toți ucenicii merg în oraș să cumpere mâncare, în timp ce unii dintre ei au ajuns să aducă mâncare. Toate aceste puncte indică faptul că această întâlnire dintre Domnul Isus și femeia samariteancă a fost inevitabilă. Este ca și cum Domnul Isus ar fi consemnat în promisiunile Sale din veșnicie această întâlnire decisivă în viața acestei femei.
يكسر الرب يسوع حاجز البغض الذي تعالى بين اليهود والسامريين لأن حواجز البشر لا تمنع الله من سكب نعمه على مَن يشاء. لذلك قال للمرأة “لو عرفت عطية الله ومن الذي قال لك أعطيني لأشرب لطلبت أنت منه فأعطاك ماءً حياً”. أراد الرب يسوع من المرأة أن تركز نظرها عليه شخصياً علّها تكتشف فيه الجانب الإلهي وتنسى موضوع الاختلاف المذهبي. تتهكم المرأة عليه قائلة “ألعلك أنت أعظم من أبينا يعقوب؟”. ما زالت تشدد على موضوع الخلاف المذهبي وتريد أن تؤكد أنها من صلب إسرائيل إذ هي من أبناء يعقوب أبي الآباء. يعاود الرب يسوع جذب انتباهها إلى شخصه قائلا إن مياه يعقوب لا تروي العطش نهائياً، في حين أن الماء الذي يعطيه من ذاته يتحول إلى “ينبوع ماءٍ ينبع إلى حياة أبدية”. الماء الحي مرتبط بالروح القدس. يخبرنا الإنجيلي يوحنا أن الرب يسوع قال لليهود “مَن آمن بي كما قال الكتاب تجري من بطنه انهار ماء حي” وقد عنى بذلك “الروح القدس الذي كان المؤمنون به مزمعين أن يقبلوه” (انظر يوحنا 7 : 38-39). ارتبط حلول الروح القدس بالمعمودية لذلك قال الرسول بطرس لسامعيه في عيد العنصرة “توبوا وليعتمد كل واحد منكم… فتقبلوا عطية الروح القدس” (أعمال الرسل 2: 38).
يشير الرب يسوع إلى المعمودية وهي تفترض التوبة أي التغيير الجذري والنهائي من حياة الخطيئة إلى الرب يسوع. لذلك قال للمرأة ادعي رجلك عندما طلبت منه الماء. تعلم المرأة انه كان لها خمسة رجال وأن الذي معها الآن ليس رجلها. أغلب الظنّ أن الرجال الخمسة هنا، في سياق الحديث على عبادة السامريين على جبل جريزيم، إلماح مبطّن إلى الشعوب الوثنية المذكورة في 2ملوك 17: 24، الذين كانوا أتوا إلى السامرة مع آلهتهم المزيفة. “الذي معكِ الآن ليس رجلكِ”، إلماح مبطّن آخَر إلى ديانة السامريين غير الصحيحة أو عبادتهم غير الصحيحة للإله الحقيقي.
إذاً يسوع يريد منها إعادة النظر في حياتها إذ هي على أهبة الحياة الجديدة. اتضح لها أن تفاصيل حياتها جلية أمامه فأخذت تخاطبه كنبي ولكنها ما زالت متمسكة بانتمائها العرقي إذ أجابت “آباؤنا سجدوا في هذا الجبل وانتم تقولون أن المكان الذي ينبغي أن يُسجد فيه هو في أورشليم”. يؤكد الرب يسوع أن لا رابط بين الجغرافيا والعبادة. العبادة لا ترتبط بمكان، هي مرتبطة بشخص، وهذا الشخص حاضر في كل مكان ويرافق الساجدين له بالروح والحق.
Femeia recunoaște că Isus este un profet. Recunoașterea ei este doar un preludiu al dialogului care se va desfășura între ea și Isus despre adevărata închinare, deoarece prezența Profetului este necesară, în gândirea populară, pentru fiecare decizie luată în materie de cult.
لا يريد الرب يسوع أن يؤكد أن اليهود على حق، “الخلاص من اليهود” يعني أن الرب قد ائتمنهم على تدبيره الخلاصي وقد سعى على تنفيذه من خلالهم ليقود الناس أجمعين إلى العبادة بالروح والحق. “لأن الله روح” أي أن الله ليس كالمخلوقات. الهدف هنا ليس تحديد طبيعة الله بل التأكيد أن الله لا مثيل له وأنه لا يُفهم بالقوالب المنطقية البشرية وان عبادته تتخطى هذه القوالب، فالقصد من العبادة هو معرفة الله والاستنارة بالمنطق الإلهي غير المخلوق.
انتظار المسيا لم يكن من صميم حياتها. كان مجرد اعتقاد، لذلك قالت للرب يسوع “متى جاء ذاك فهو يخبرنا”. عندما أقرت أن كل ما استندت عليه في حديثها غير أكيد ما لم يأتِ المسيا، عندها أعلن الرب يسوع لها عن نفسه وتوقف الحديث في قمته. إذاً بعد الإعلان الإلهي ما من شيء يُقال. تركت جرتها أي تركت قديمها وذهبت تبشّر وأخذت تدفع الناس إلى لقاء الرب يسوع “فخرجوا من المدينة واقبلوا نحوه”.
تعجب التلاميذ انه يخاطب هذه المرأة ثم عرضوا عليه الطعام، فأجابهم موضحاً هدف كلامه مع المرأة وقال لهم “طعامي أن اعمل مشيئة الذي أرسلني” ومشيئته الآن هي صيد أهل السامرة عن طريق هذه المرأة. يسوع هو أول من زرع الكلمة في السامرة وفيما بعد سيحصد التلاميذ، إذ ستُنقل البشارة إلى هناك عن طريق الشماس فيليبس (انظر أعمال الرسل 8).
“مكث هناك يومين، فآمن جمع أكثر من أولئك جداً من اجل كلامه”.المرأة كانت العتبة للدخول إلى قلوب السامريين. هذا التبديل الذي أصابها والذي اتضح لسامعيها هو الذي دفع السامريين إلى لقاء يسوع، عندها حلَّ بهم ما حلَّ بها إذ أخذوا يعترفون أن الرب يسوع “هو المسيح مخلص العالم”. الرب يسوع قد اعتلن لهم بحقيقته وهذا دفعهم إلى اليقين. ما زال الإعلان الإلهي ساطعاً في هذا العالم بتعاليم الرب يسوع ومحبته التي أنبعت الماء الحي على الصليب، لكننا نحجب إعلانه هذا بسبب خطيئتنا وماديتنا والتصاقنا بمفاهيم العالم الضيقة، هذا يحرمنا من عطية الله، ينبوع ماء الحياة.
Explicația Buletinului Arhiepiscopal Lattakia:
إن المقطع الإنجيلي الذي يُقرأ في عيد نصف الخمسين، الذي يقع يوم الأربعاء السابق لأحد السامرية، مأخوذ من إنجيل يوحنا، الإصحاح السابع، الذي يتحدث عن صعود يسوع إلى الهيكل في انتصاف عيد المظال الذي كان يستمر سبعة أيام. وفي آخر أيام العيد وقف يسوع في الجمع وقال لهم: “إن عطش أحد فليقبل إلي ويشرب. من آمن بي كما قال الكتاب تجري من بطنه أنهار ماء حي. قال هذا عن الروح الذي كان المؤمنون به يقبلوه” ( 37- 39 ). على هذا الأساس رتبت الكنيسة أن يقام في هذا الأحد، “آخر أيام العيد”، تذكار المرأة السامرية التي التقاها يسوع قرب بئر يعقوب (يو 4:1-42) والتي قال لها: “من يشرب من الماء الذي أعطيه أنا فلن يعطش إلى الأبد، بل الماء الذي أعطيه يصير فيه ينبوع ماء ينبع إلى حياة أبدية” ( 4: 14 ). وكأن عيد اليوم هذا هو آخر أيام العيد، وحلول الروح القدس على التلاميذ والكنيسة. منذ اليوم نحن في أجواء التهيئة لعيد العنصرة.
في هذا اليوم يلتقي يسوع بالمرأة السامرية قرب : بئر يعقوب “وكان نحو الساعة السادسة” (يو 4: 6)، وهي الساعة التي عُلق فيها يسوع، لاحقاً، على الصليب ونبعت من جنبه أنهار ماء الحياة للجميع. يخرج يسوع أحياناً لملاقاة النفوس التي إن ُتركت على هواها قد لا تعرف الطريق إليه ولا رؤيته، هو الراعي الصالح الذي يخرج: للتفتيش عن الخروف الضال (لو4-5).
Alteori stă și așteaptă să vină la el un turist pierdut, chiar și când suntem cu el, așteaptă încă un pas înainte. Viața creștină este o prezență constantă a lui Hristos și o serie de întâlniri cu El. Fântâna lui Jacob se mișcă cu mine, dându-mi oportunități de a întâlni divinitatea.
Alegerea Fântânii lui Iacov, tatăl părinților, poate fi un loc de întâlnire cu femeia samariteancă, o întoarcere la rădăcinile și inocența relației cu Dumnezeu. Astfel, elevul creștin trebuie să se întoarcă la rădăcini, la Hristos, pentru a deschide un dialog cu Dumnezeu, unde există o singură regulă pentru vorbire. Nevoia financiară poate fi necesară pentru a începe un dialog.Aşa s-a întâmplat cu femeia samariteancă care avea nevoie de apă de băut. Materialul duce la spiritual. Isus poate aștepta oportunitatea nevoii mele de a interveni în viața mea și de a o conduce spre cele mai înalte.
يسأل يسوع المرأة السامرية أن تسقيه وهو الذي يستطيع أن يعطيها الماء الحي، لكنه، وهو المعطي، يضع نفسه في موضع السائل (الطالب). أن تتواضع، أن تجعل نفسك مديناً للآخر، محتاجاً إليه، قد يكون أسلوباً ليفتح الآخر قلبه لك. هذا يظهر تلازم التواضع والعطاء. يسوع في إنجيل اليوم يطلب ماء ليشرب وهو من يعطي ماء الحياة، حياة النفس والروح بكل أبعادها. كلنا نشتهي ملء الحياة، ويسوع يسألنا أن نعطيه شيئاً من حياتنا يكون الطريق إلى ملء الحياة. وإذا كان معنى الحياة المحبة المطلقة، فيسوع عطشان لمحبتنا البشرية. إنه قريب منا ومتواضع إلى حد أنه يطلب أن نحبه “أعطني لأشرب”. سوف يستجيب لمحبتنا الفقيرة بمحبة لا متناهية: “لو كنت تعلمين عطية الّله ومَن هو الذي يقول لك أعطيني لأشرب لطلبت أنت منه فأعطاك ماء حياً” (يو 4: 10 ). نحن نسعى إلى إطفاء ظمأ نفوسنا وإلى الوصول إلى الاكتفاء في الحياة عبر مضاعفة ما نمتلكه وما نشتهيه. نلهث وراء الأحاسيس والعواطف وأفكار لكننا نبقى على عطشنا. “من يشرب من هذا الماء يعطش أيضاً” (4:13). لكن من يعطيه يسوع حياته سوف لن يعذبه عطش – “لن يعطش أبداً” – بل – وهنا المفارقة – يصبح مصدر الحياة: “الماء الذي أعطيه يصير فيه ينبوع ماء ينبع إلى حياة أبدية” ( 14: 4)، يستقي من يسوع مصدر الحياة ليصبح هو مصدراً.
الشرط الأساسي لكي يعطينا يسوع ماء الحياة هو تخطي خطيئتنا – ليس بالمعنى العام – بل الخطيئة التي نرزح بثقلها فع ً لا والتي تربطنا.
Femeia samariteancă i-a cerut lui Iisus această apă și el a rugat-o să-și aducă soțul pentru că știa că ea locuiește cu cineva cu care nu s-a căsătorit și el nu era foștii ei cinci soți. Pentru ca Domnul să ne dea harul Său, trebuie să depășim obstacolele morale care se află între noi și El. Viața spirituală este inseparabilă de viața morală. Prin urmare, trebuie să ne eliberăm de idolii și adulterul ei și să-l îndreptăm către Mirele veșnic.
غالباً ما نوهم أنفسنا أننا لا نملك الشجاعة على جحد “أزواجنا” أي خطايانا، فنستبدلها بالكلام الجميل عن الّله والأحاديث اللاهوتية ومشاريع الأعمال الخيرية والمسائل المسكونية. يسوع يقطع الطريق ويسأل السؤال مباشرة: أين رَجُلك؟ أنا لم أعهد إليك بالكون بأسره، ماذا عن نفسك؟ المرأة السامرية اعترفت بحالها بتواضع وانسحاق وصراحة. واحدة تنقصها بعد ولا تلتهي بالقشور: هل تسجد في أورشليم أم في الجبل أم في مكان آخر؟ الّله موجود في كل مكان والمهم أن تبعده بالروح والحق: “الساجدون الحقيقيون يسجدون للآب بالروح والحق” ( 4: 23 ). الرب يسوع المسيح هو جوهر عبادتنا وملء إيماننا وخلاصنا.
Închinarea în spirit și adevăr nu este dogmatică, emoțională, ritualică și formală. Este efortul constant de a gândi și spune ceea ce este corect, de a ne uni voința cu voia lui Dumnezeu, de a lăsa Duhul Sfânt să ne călăuzească sufletele în mod absolut. Aceste cuvinte ale lui Isus sunt urâte de toți cei care doresc autoritate umană pentru că încearcă să înlocuiască autoritatea divină. Aceste cuvinte vor rămâne pentru totdeauna iubite de cei care doresc să se elibereze de orice păcat și jug care se află între Mântuitorul și sufletele lor.
يسوع يقول لنا كما قال للسامرية” “أنا الذي أكلمك هو” ( 4:26 )، فهل سنستجيب له كما المرأة السامرية ونعلن للجميع أنه المسيا المنتظر؟ المهم أن يأتي جوابنا قبل “آخر الأيام” أن نصل إلى بئر يعقوب إلى الجذور ونلاقي المسيح وننهل منه ماء الحياة الأبدي الذي لا يفرغ أبداً.
Despre semnificațiile Evangheliei:
Întâlnirea femeii samaritece cu Hristos este un exemplu de cunoaștere treptată a bărbatului cu Isus. Se pare că cunoașterea lui Dumnezeu este însoțită de cunoașterea sinelui și invers, această cunoaștere a sinelui se realizează în lumina cunoașterii noastre despre Dumnezeu.
بينما كانت السامريّة عند البئر تطلب ماءً لتستقي التقت بيسوع، هناك عند همومها الماديّة، لم يكنْ بإمكانها أن تتوقعه إلاَّ مجرّد إنسان يهوديّ. فنادته: “كيف تطلب مني لتشرب”؟
فكلَّمها يسوع عن “ماء حي “، من يشربه لا يعطش إلى الأبد . وقادها هذا الكلام إلى الأبديّات إلى تأمّل دينيّ فنادته “هل أنت أعظم من يعقوب”؟
من هذا الحوار الدينيّ قادها الربّ إلى ذاتها فسألها عن حياتها الشخصية. هناك عندما مسَّ الكلامُ الحياَة والقلبَ صار يسوعُ لها بمثابة “نبيّ”
من هذه العََتبَة الحياتيّة كّلمها الربّ عن دين عبادة بالروح وليس بالحرف، عن الدين كحريّة، عن ملء للقلب البشريّ لا يرتاح الإنسان إلاَّ إليه . عندها ذكَّرها هذا الحوار “بمسيّا” المنتظر، فأخبرها يسوع : “أنا الذي أكّلمك هو”. هنا صار الرب بالنسبة لها الإله المخلِّص.
Astfel, femeia samariteancă a progresat în cunoaşterea Domnului la fel de mult cât a progresat în cunoaşterea pe sine. Când s-a uitat la nevoile ei materiale, l-a văzut ca pe un evreu, iar când a rătăcit în lumea religiei, ea a crezut că este mai mare decât Iacov, iar când a ajuns la experiențe spirituale, autocunoaștere și recunoaștere a adevărului ei. , ea l-a văzut ca pe un profet. Apoi, când am ajuns la închinare în spirit și adevăr și libertatea credinței, L-am recunoscut ca pe Dumnezeul Mântuitor.
Isus nu este evreu sau altcineva, nici profesor sau reformator religios. El este Dumnezeul care ne atinge viețile, le transformă și le salvează.
Isus nu este o problemă în viață, el este problema vieții noastre și scopul nostru, prin El existăm, trăim și ne mișcăm.