Pelagia s-a născut din părinți păgâni în marea cetate Antiohia, iar Dumnezeu a binecuvântat-o cu o frumusețe uluitoare, pe care a valorificat-o pentru a-și servi propriile dorințe, provocând distrugerea multora.
Era cea mai faimoasă prostituată din oraș și o dansatoare căreia îi plăcea să seducă oamenii.
S-a întâmplat odată că Pelagia trecea pe lângă Biserica Sfântul Iulian, iar Episcopul de Baalbek, Nunis, stătea acolo, vorbind cu niște episcopi.De îndată ce cei prezenți s-au uitat la ea, s-au rușinat și s-au uitat în pământ.
Numai Nunus s-a uitat la ea și a spus: "Acum această frumusețe te sperie. Ți-ai lăsat ochii în jos?" Și-a lăsat capul în jos și a plâns. Apoi a oftat și a spus: „Frumusețea acestei femei îmi face plăcere pentru că Dumnezeu a ales-o să fie podoaba coroanei Sale, dar în ceea ce ne privește, poate că Dumnezeu ne va judeca!”
Apoi, în noaptea dinainte de duminică, episcopul Nunis a văzut un vis: un porumbel negru plutind în biserică în jurul altarului, așa că l-a prins și l-a aruncat într-un lighean cu apă de la intrarea în biserică și a ieșit din apă. , alb strălucitor și strălucitor, superb.
A doua zi, lui Pelagia i-a trecut prin minte să vină la biserică. După ce a citit Evanghelia, episcopul Nunis a vorbit în predica sa despre judecata care va veni asupra ființelor umane și care va fi chinul păcătoșilor, în special a celor care jignesc pe unul dintre frații mai mici ai lui Hristos. Cuvintele lui erau atât de puternice și pătrunzătoare încât i-au străpuns sufletul ca o sabie ascuțită.Ea a simțit oroarea păcatelor pe care le săvârșise și s-a aprins în ea dorința de pocăință și ispășire. Pelagia s-a dus acasă tulburată, iar a doua zi i-a trimis episcopului o scrisoare plină de pocăință și lacrimi, rugându-l să-i permită să se înfățișeze în fața lui. Când a sosit, episcopul Nunis a predat-o diaconei Romana, care a luat-o ca duhovnicească. mama si a invatat-o metodele pocaintei si o viata virtuoasa pana la botezul ei.Pelagia a purtat tot ce avea.De bijuterii, aur si haine luxoase le-a aruncat la picioarele episcopului zicand: „Aceasta este averea. că am dobândit de la Satana, fă cu ea ce vrei, dar acum nu mai doresc nimic decât bogăția pe care mi-a dăruit Domnul meu Isus.” Pelagia a devenit râvnoasă pentru cuvântul Domnului ei, slăvind în pocăință și lacrimi. Apoi m-am dus la Ierusalim și în Țara Sfântă. Acolo s-a prosternat în fața crucii de la Golgota, apoi s-a întors spre o peșteră de pe Muntele Măslinilor în care puteam păstra tăcerea, după ce s-a îmbrăcat în bărbat și s-a numit Pelagius.
وكرّت السنون إلى أن حدث مرة أن خرج شماس من شمامسة بعلبك إلى نواحي أورشليم وهذا كان يعرف بيلاجيا شخصياً وشهد هِدايتها. وهناك سمع براهب ناسك اسمه بيلاجيوس كان ذكره على كل شفة ولسان فرغب في التعرف إليه وأخذ بركته. فجاء إلى جبل الزيتون إلى حيث كانت المغارة ونقر على الشباك فلم يرد عليه أحد وأخيراً دفع النافذة قليلاً فرأى جثة ممدة على الأرض فأخذ يصرخ وعندها جاء الأخوة فوجدوا الناسك بيلاجيوس قد رقد. وعندما أراد الأخوة أن يطيبوا جسده اكتشفوا أنهم أمام امرأة لا أمام رجل. في هذه اللحظة تحرك قلب الشماس وعرف أنها بيلاجيا التي كانت قد اختفت منذ ثلاث سنين ولم يدر بأمرها أحد بعد ذلك. هذه هي قصة بيلاجيا التائبة التي تسمى أحياناً بالمجدلية الثالثة بعد مريم المجدلية ومريم المصرية. تعيّد لها الكنيسة في الثامن من شهر تشرين الأول، فبشفاعاتها يارب ارحمنا وخّلصنا… آمين
تُعيد لها الكنيسة في 8 تشرين الأول
Troparia în a opta melodie
بكِ حُفظت الصورة باختراس وثيق، أيتها الأم بيلاجيا، لأنكِ قد حملتِ الصليب فتبعتِ المسيح، وعملتِ وعلّمتِ أن يُتغاضى عن الجسد لأنه يُزول ويُهتم بأمور النفس غير المائتة، فلذلك أيتها البارّة، تبتهج روحكِ مع الملائكة.
Qandaq cu a doua melodie
لما أذوبتِ جسدكِ بالأصوام والأسهار والصلوات، ابتهلتِ إلى الخالق، أن تنالي أيتها الأم غفراناً كاملاً عن أعمالكِ، وقد حصلتِ عليه حقيقةً، مظهرةً طريق التوبة.
