Isus a predicat în Galileea, zicând: “A venit vremea și Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1:15).

Cine este Isus? Aceasta este o întrebare pe care nu o putem ignora, deoarece interpretarea noastră a Evangheliilor depinde de răspunsul acesteia. O modalitate prin care îl putem descrie pe Isus este...

Viața religioasă în Palestina în timpul lui Isus Hristos și modul în care Isus a tratat mișcările religioase evreiești, în special asceții și samaritenii, fără a neglija neamurile.

Până la mijlocul secolului al II-lea d.Hr., Părinții Bisericii considerau că tradiția orală are o autoritate egală cu tradiția scrisă, moment în care au început să favorizeze dependența de relatările scrise ale Evangheliilor. Această schimbare a rezultat din răspândirea creștinismului în întreaga lume elenistică, apariția literaturii eretice și apariția primelor încercări de a stabili un canon al Noului Testament.

Materialul evanghelic, situat în cadrul mesajului apostolic, transmite profund faptul că evenimentele se desfășoară într-o singură direcție crucială. Prin urmare, în ciuda dificultății de a stabili momentul exact al unora dintre acțiunile lui Isus, rămâne incorect să presupunem că nu există o ordine cronologică în Evanghelii.

Istoria cuvântului Evanghelie și semnificația sa! Care a fost sarcina autorilor Evangheliilor în timpul scrierii Evangheliei? Pot fi Evangheliile considerate biografii ale vieții lui Isus? Care a fost, așadar, dubla sarcină a autorilor Evangheliilor în scrierea Evangheliei?

Unitatea dintre Vechiul și Noul Testament nu se bazează pe evoluția naturală sau pe o asemănare dinamică și lipsită de viață, ci mai degrabă pe eficacitatea lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu în istoria unui singur popor care a atins desăvârșirea în Hristos.