În perioada care a urmat Epocii Apostolice, poziția apostolilor în Biserică, așa cum este definită de Biblie, a trecut la episcopi. Autoritatea episcopului în biserica primară era autoritatea lui Hristos și a bisericii și nu era o autoritate personală. Așa cum apostolii aveau „mintea lui Hristos”, deciziile pe care le luau în chestiunile bisericești erau conduse de Duhul Sfânt și nu de ei.