Pocăința în Vechiul Testament: În Vechiul Testament există multe cuvinte care se referă la pocăința umană Pocăința este „o întoarcere la Domnul”, „o retragere […].

Ei sunt numeroși, Noul Testament îi menționează la începutul slujirii lui Isus ca dușmani ai veștii bune și îi plasează alături de cărturari și farisei, arătându-i uneori ca denaturând reputația lui Isus.

„Rugăciunea Domnească” (Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințește-ți numele...), așa cum a fost numită pentru prima dată de Sfântul Ciprian al Cartaginei (+258), este considerată una dintre cele mai importante rugăciuni.

La 2 februarie, Sfânta Biserică sărbătorește pomenirea jertfei lui Iisus Hristos în copilărie la Templu (o sărbătoare cunoscută sub numele de Intrarea

Oricine citește cu înțelegere scrisorile lui Pavel știe că nu s-a bazat, în înțelegerea lui despre evenimentul învierii lui Hristos, exclusiv pe credința iudaică și pe percepțiile care

Cititorii pe care Matei i-a dorit pentru Evanghelia sa erau evreii sau evreii convertiți. Prin urmare, principala lui preocupare la începutul Evangheliei sale a fost să explice

Când Pavel a intrat în Roma, i s-a permis „să stea în casa lui cu soldatul care îl păzea” (Faptele Apostolilor 28:16).

Cuvântul „Evanghelie” apare la singular de douăsprezece ori în Coran, iar două dintre ele stipulează că „Isus, fiul Mariei” a fost dat