Frații și tații mei

În predica anterioară, discutam despre natura vegherii pe sine și ne-am lăsat subiectul incomplet pentru a nu prelungi conversația. Acum, în această predică, venim să plătim datoria de hadith pe care o datorăm față de tine. Suntem în această responsabilitate pentru această problemă și suntem întotdeauna obligați să oferim iubirii tale ceea ce se cuvine[1] Din cuvânt.

Ce înseamnă a fi atent la sine și a veghea asupra lui, așa cum am menționat anterior? Ca fiecare persoană să-și acorde atenție pe sine înseamnă următorul lucru: „A-și spune: „Există vreo dorință care să nu mă domine? Pentru că, după cum aud în Sfânta Biblie, cel care are o singură dorință nu va intra în împărăția cerurilor. Pentru că este scris: „Căci cine păzește toată Legea, dar se poticnește într-un punct, se face vinovat de toate.” La fel, a fi atent la sine înseamnă a-ți spune: „Nu ai neglijat cutare și cutare poruncă? Nu îl subjug, nu îl ignor și nu îl aplic?” Pentru că Domnul nostru Hristos spune: „O iotă sau o stropire nu va trece din Lege până când totul se va împlini”.[2]. El mai spune: „Oricine încalcă una dintre cele mai mici dintre aceste porunci și îi învață pe oameni astfel, va fi numit cel mai mic în Împărăția cerurilor”.[3].

Dar ar trebui să fim mai atenți când citim scrierile sacre. Trebuie să te uiți la sine și să gândești în sine ca într-o oglindă [4]. In ce caz sunt la fel? Ce vreau să spun? Atunci Domnul aude spunând: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape”.[5]. Apoi trebuie să-și amintească cum să-și petreacă zilele. Dacă se pocăiește cu adevărat, își va înmulți și își va prelungi munca, dar dacă ezită, își va îndrepta căile.

Și, de asemenea, îl aude pe Domnul spunând: „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor”.[6]. Apoi trebuie să se examineze[7] Cu fiecare ocazie s-a umilit, adică atunci când a fost insultat, umilit și tratat cu dispreț. Trebuie să se uite la sine dacă are sau nu virtutea smereniei, pentru că oricine o posedă tolerează toate lucrurile fără durere și disconfort. Nu există nimic care i-ar răni inima dacă i s-ar întâmpla. Dar dacă a fost puțin afectat de asta fără să fie vătămat, atunci dimpotrivă, se simte trist în sine și se consideră nedemn din cauza acelei răni din inimă, pentru că era trist în loc să accepte cu bucurie ceea ce i s-a întâmplat. Se simte trist și deplânge când intră într-o cameră[8] El însuși și friteuza lui. El se închină la pământ înaintea lui Dumnezeu și Îi mărturisește de parcă și-ar fi pierdut viața complet.

Apoi mai aude: „Fericiți cei ce plâng”.[9]. Observați că Domnul nu a spus „cei care s-au întristat”, ci mai degrabă „cei care se întristează în mod constant și continuu”. Și aici trebuie să examinăm dacă suntem triști în fiecare zi. Pentru că dacă ne smerim cu pocăință, este clar că nici o zi sau noapte nu va trece fără lacrimi, plâns și regret.

Și de asemenea: „Fericiți cei blânzi”[10]. Există cineva care se întristează în fiecare zi și poate rămâne într-o stare de furie fără a câștiga blândețe? Așa cum apa stinge focul, tot așa mânia sufletului se stinge prin tristețe și lacrimi. Astfel, cineva care a fost supărat de mult timp va vedea că starea sa s-a schimbat și s-a transformat în calm total. Atunci trebuie să te uiți și la sine în acest fel pentru a vedea dacă ești cu adevărat blând. Cel care se află în această stare nu poate vedea încălcarea poruncilor lui Dumnezeu, ci mai degrabă îi plânge pe cei care comit păcatul de parcă el ar fi cel care l-a săvârșit.

În același mod, cineva trebuie să se examineze pe sine dacă este flămând și însetat de dreptate[11]. Este posibil ca o persoană să caute și să găsească o persoană neprihănită, dar nu îi este foame și nici nu este însetată de dreptate. Dumnezeu este drept[12] Așa cum îi auzi numele, „Soarele dreptății”.[13]. Așa este cel care flămânzește și însetează după El, căci el consideră întreaga lume și lucrurile din ea o pierdere[14]. Cât despre onoarea prinților, el o consideră rușinoasă și nu se uită la gloriile omenești.

Și din nou: „Fericiți cei milostivi”.[15]. Cine sunt atunci cei milostivi? Sunt ei cei care dau bani și îi hrănesc pe cei săraci? nu. Deci cine sunt ei? Ei sunt cei care s-au sărac de dragul Domnului, care s-au făcut săraci pentru ca noi să fim bogați[16]. Nu au nimic de dat, dar sunt în permanență atenți la săraci, văduve și orfani[17]Pe lângă pacienţi. Le e milă de ei și vărsă lacrimi calde pentru ei pentru că le este mereu dor de ei. Așa sunt ei ca Iov când a spus: „Nu am plâns pentru cineva a cărui zi a fost grea?”[18]. Le oferă cu generozitate[19] El se bucură când posedă ceva și, de asemenea, le amintește cu generozitate de lucruri folositoare pentru mântuirea sufletelor lor, în ascultare de cel care a spus: „Și orice ai învățat cu sinceritate, împărtășește-te cu generozitate”.[20]. Aceștia sunt cei pe care Domnul îi binecuvântează. Aceștia sunt cei cu adevărat milostivi, pentru că din această milă se urcă, ca pe o scară, pentru a ajunge la deplina curăție a sufletului.

După aceasta, și pe aceeași bază, Domnul îi binecuvântează pe cei cu inimă curată spunând: „Fericiți cei curați cu inima, căci vor vedea pe Dumnezeu”.[21]. Dacă sufletul nu ajunge în această stare, nu va putea dobândi întristare continuă sau blândețe deplină, nici nu va înseta de dreptate, iar mai presus de aceasta nu va fi ca o oglindă. Asta stie Domnul nostru si autorul legii. Mai mult decât atât, dacă sufletul nu reușește să fie în această stare, nu va vedea însuși fața Maestrului. Sufletul care a ajuns în acest stadiu Îl vede pe Dumnezeu pe fiecare chip și se împacă cu El[22]. Pacea predomină între Domnul și Creatorul nostru, pe de o parte, și sufletul care I-a fost ostil în trecut, pe de altă parte. De aceea, Domnul o binecuvântează pentru că ea a făcut pace, după cum spune: „Fericiți făcătorii de pace, căci ei vor fi numiți copii ai lui Dumnezeu”.[23]. S-au împăcat cu Cel care a venit să dea pace celor depărtați și aproape[24]. El a venit la noi, care eram dușmani[25] Să ne împace cu Tatăl Său și să-i aducă pe cei care sunt departe unul de celălalt[26] Fie ca El să ne dea Duhul Său Sfânt. Este clar, deci, că cei care Îl văd pe Dumnezeu sunt cu adevărat împăcați cu El, pentru că au găsit pacea după care tânjeau și au devenit copii ai lui Dumnezeu.[27]. „Dumnezeu este cel care justifică. Cine este cel care condamnă?[28]. Dar dacă îl urăști pe fratele tău pe care-l vezi, cum poți să-l iubești pe Dumnezeu pe care nu L-ai văzut?[29] Dacă nu poți și nu vrei să-L iubești pe Dumnezeu, asta înseamnă clar că nu ai fost împăcat cu El. Deci, fraților, să tânjim „din tot sufletul”[30] Să-L vedem, să ne împăcăm cu El și să-L iubim așa cum ne-a poruncit El.

Încă o dată se aude pe Domnul spunând: „Fericiți cei persecutați pentru dreptate”.[31]. Intenția aici este ca o persoană să se examineze pe sine dacă este persecutată pentru vreuna din poruncile lui Dumnezeu, pentru că, așa cum spune Apostolul, „Și toți cei ce vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi persecutați”.[32]. De aceea, Iisus Hristos adaugă aceste cuvinte și spune: „Fericiți ești când te ocăresc și te prigonesc și vor spune în minciună tot felul de rele împotriva ta pentru mine. Bucurați-vă și bucurați-vă nespus de mult, căci mare este răsplata voastră în ceruri.”[33]. Deci, de ce i-a pus pe persecutați și expulzați în cele din urmă și le-a poruncit „ca unul care are autoritate?”[34] Să fii fericit și să te bucuri? Căci oricine se pocăiește vrednic de păcate pentru păcatele sale și apoi se smerește și se găsește în fiecare zi vrednic de plângere și blând, cel ce flămânzește și însetează în sufletul său de Soarele dreptății va fi binecuvântat și milostiv. El îmbrățișează capriciile, durerile și slăbiciunile tuturor oamenilor. Pe măsură ce plânge și este purificat, el îl vede pe Dumnezeu și se împacă cu El devine cu adevărat un făcător de pace și merită să fie numit fiu al lui Dumnezeu. Această persoană poate suporta totul cu o bucurie și o fericire de nedescris, chiar dacă este persecutată, bătută, umilită și asuprită și chiar dacă aude orice minciună împotriva lui. Domnul, Stăpânul nostru, știind aceasta, a spus clar: „Bucurați-vă și bucurați-vă nespus de mult”. Dar cine nu a ajuns în această stare și nu are bucurie esențială din belșug în el, cum poate suporta toate aceste lucruri fără gânduri pline de răutate? Nu este posibil.

Deci, părinți și frați, nu încetați să ne cercetăm și să ne cercetăm pe noi înșine[35] Cu mare entuziasm, zi de zi, chiar oră de oră dacă se poate. Mai degrabă, după cum am spus, să trecem prin porunci și să ne vedem pe noi înșine examinându-ne și observându-ne în fiecare dintre ele. Dacă aflăm că o împlinim, să-i mulțumim Domnului Stăpânului nostru și din acel moment să o păstrăm fără greșeală. Dar dacă, până acum, am uitat și nu am reușit să-l memorăm, atunci vă rog să vă grăbiți, să-l scufundați și să ne țineți de el, ca să nu fim disprețuiți și să intrăm ca cei mai mici în împărăția cerurilor.[36]. Așa că ajungem în Orașul Regat, după cum știu bine, urcând pe scară, treptă cu treaptă. Acolo, după cum am spus mai înainte, Domnul nostru stă, făcând cu mâna și zicându-ne: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi odihni”.[37]. Și când ajungem acolo, o vedem, după capacitatea omului de a vedea, și primim din mâinile lui împărăția, care este Duhul Sfânt și este neîncetat în noi.[38], așa cum declară Domnul însuși. Deci trebuie să trăim ca îngerii pe pământ și mai degrabă ca copii ai lui Dumnezeu. Trebuie să fim sfinți și să aparținem lui Dumnezeu în toate lucrurile[39] Tatăl nostru. Sperăm că ne vom bucura de cea mai dulce viziune acum și întotdeauna și pentru totdeauna. Amin.

O predică a Sfântului Simeon Teologul Modern
Traducere de părintele Antoine Melki
Citat din revista Orthodox Heritage

Note de subsol:

[1] Luca 12:42. Această frază este o referire la versetul: „Cine este ispravnicul credincios și înțelept pe care stăpânul său îl numește peste slujitorii săi pentru a le da hrană în hrana lor?” Această referință este mai clară în textul grecesc, deoarece folosește aceeași expresie sitomejtrion care apare în verset, dar formularea în traducerea arabă nu este posibilă folosind aceeași expresie.

[2] Matei 18:5

[3] Matei 19:5

[4] Iacov 1:23

[5] Matei 17:4

[6] Matei 3:5

[7] 1 Corinteni 11:28

[8] Matei 6:6

[9] Matei 4:5

[10] Matei 5:5

[11] Matei 6:5

[12] 1 Corinteni 1:30

[13] Mal 2:4

[14] Fil 8:3

[15] Matei 7:5

[16] 2 Corinteni 9:8

[17] Iacov 1:27

[18] Da 25:30

[19] Romani 8:12

[20] Înțelepciunea 13:7

[21] Matei 8:5

[22] Romani 10:5

[23] Matei 9:5

[24] Efeseni 7:2

[25] Romani 10:5

[26] Efeseni 13:2

[27] Ioan 12:1 și Matei 9:5

[28] Romani 8:33-34

[29] 1 Ioan 4:20

[30] Marcu 12:30

[31] Matei 10:5

[32] 2 Tim 12:3

[33] Matei 5:11-12

[34] Matei 29:7

[35] Accor3:4

[36] Matei 19:5

[37] Matei 28:11

[38] Luca 21:17

[39] Efeseni 1:5