Din învățăturile părinților, bătrânii pustiei - Partea a cincea
Era un bărbat pe nume Dakias care locuia pe un munte din Ierusalim. El nu s-a rugat cu nimeni și, deodată, a îndrăznit să slujească Liturghia.
Era un bărbat pe nume Dakias care locuia pe un munte din Ierusalim. El nu s-a rugat cu nimeni și, deodată, a îndrăznit să slujească Liturghia.
ذكروا عن أحدِ الإخوةِأنه كان مجاوراً لشيخٍ من المشايخ له فضلٌ، فكان يدخل في قلايتِه كلَّ يومٍ ويسرق ما يجده
وقال أيضاً: «لو أننا نحبُّ اللهَ مثلما نحبُّ أصدقاءَنا، لكنا مغبوطين، لأنني رأيتُ مَن أحزن صديقَه، فلم يجد هدوءاً حتى
قيل إن أحدَ الآباءِ كان يجلسُ في البراري البعيدة ويسكت، وفي يومٍ من الأيامِ سأله تلميذُه قائلاً: «لماذا يا أبي
ليكن الأخُ الذي يقيمُ معك مثلَ ابنٍ وتلميذٍ، وإن هو أخطأ وأفسدَ شيئاً فعظه واكشف له خطأه لكي ما يرجع
أتى لصوصٌ إلى قلايةٍ في وقت الصلاةِ، فقال القسيس للإخوةِ: «اتركوهم يعملون عملَهم، ونحن نعمل عملَنا». قال أخٌ لشيخٍ: «لماذا
S-a relatat că părintele Eladius a locuit în Scetis timp de douăzeci de ani într-o chilie, nu și-a ridicat ochii să se uite la tavanul acesteia, iar hrana lui era întotdeauna pâine și sare.
قال القديس دوروثاؤس: إنه لا شيء أردأ من الدينونةِ للإنسان، لأن بسببها يتقدم إلى شرورٍ ويسكن في شرورٍ، فمن دان
– إنك تطلب الكثير. لا يمكن أن يصير المرء عالم “صلاة” ما لم يجاهد هو شخصياً فيبدأ هذا العمل العقلي
I-am spus: Dacă am înțeles bine, acest lucru se realizează cu siguranță prin asceză, trezire și rugăciune către Isus. Dar scuză-mă
Să mergem acum la miezul problemei cu credință, dragoste și cutremur, pentru că atunci când vorbim despre Treime, îngerii tremură de groaza ei. 1- „Cred într-un singur Dumnezeu”