Text:

7 Dar fiecăruia dintre noi i-a fost dat harul după măsura darului lui Hristos. 8 De aceea se spune: „Când s-a suit în sus, a luat robi și a dat daruri oamenilor”. 9 Acum că El „a urcat”, doar că El a coborât mai întâi în părţile de jos ale pământului. 10 Cel ce s-a pogorât este cel care s-a suit și peste toate cerurile, ca să umple toate lucrurile. 11 Și pe unii i-a dat să fie apostoli, pe alții profeți, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, 12 pentru desăvârșirea sfinților, lucrarea de slujire, pentru a zidi trupul lui Hristos, 13 până când vom ajunge cu toții la unitatea credinței. și cunoașterea Fiului lui Dumnezeu. Pentru o ființă umană completă. La măsura staturii plinătăţii lui Hristos

explicatia:

Diferențierea talentelor, așa cum apare în textul mesajului de astăzi, este fundamentul unității comunității credincioase. Biserica este una și cuprinzătoare la toate nivelurile și așa a exprimat scriitorul în versetele care preced acest text când le-a spus Efesenilor: „Străduiți-vă să păstrați unitatea Duhului în legătura păcii, un trup și unul singur. Duh, așa cum și tu ai fost chemat în singura speranță a chemării tale. Un singur Domn, o singură credință, un singur botez, un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este peste toți și prin toți și în voi toți” (Efeseni 4:3-5).

Această unitate universală între credincioși nu împiedică diferențierea darurilor, „căci avem daruri diferite după harul care ni s-a dat” (Romani 12:5), iar acest har „a fost dat fiecăruia dintre noi după măsura darul lui Hristos.” Spunând „fiecăruia dintre noi”, el nu exclude pe niciunul dintre credincioși, întrucât fiecărui credincios i s-a dat har (prin curgerea Duhului Sfânt în botez) și acest har apare prin talentele personale și individuale ale fiecărui credincios. Prin urmare, activarea harului se face prin folosirea talentelor în biserică, iar cantitatea acestor daruri este determinată de Domnul Isus pentru beneficiul general în biserică. Prin urmare, aflăm că „există diferite tipuri de daruri, dar Duhul este același... și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folos” (1 Corinteni 12:4-7).

„Când s-a înălțat pe înălțimi, a fost luat captiv” este un verset din Psalmul 68, care este asociat cu sărbătoarea evreiască a Rusaliilor, care este sărbătoarea în care memorialul dăruirii Torei oamenilor din Vechiul Testament. este ținută și în care Duhul Sfânt a coborât asupra ucenicilor după înălțarea Domnului Isus în Noul Testament. „El a coborât mai întâi în cele mai joase ale pământului”: Aici scriitorul interpretează versetul psalmian, spunând că înălțarea a fost precedată de o coborâre. Domnul a spus în dialogul său cu învăţătorul Legii, Nicodim, că „nimeni nu s-a suit la cer decât Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului, care este în ceruri” (Ioan 3:13). Urcușul și coborârea se întorc numai la Domnul Isus, care prin coborârea sa a ajuns la fundul pământului, adică în Iad (abisul după tradiția evreiască), unde a dezlegat lanțurile morții și i-a eliberat pe drepți de Vechiul Testament din strânsoarea celui rău. Apoi „s-a înălțat din nou deasupra tuturor cerurilor”: În credințele filozofice se spune că cerurile sunt împărțite în straturi și grade controlate de spirite, din care „oștile spirituale ale răului sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12). . Scriitorul nu a folosit această expresie cu scopul de a confirma această credință, ci mai degrabă pentru a confirma că Domnul Isus a biruit tot ceea ce este vizibil și invizibil. Astfel, odată cu coborârea și înălțarea Domnului Isus, „a dat daruri oamenilor”, adică a revărsat asupra lor „darul Duhului Sfânt” (vezi Fapte 2:83) de sărbătoarea Rusaliilor și o revarsă mereu asupra proaspăt botezaţi. Versetul psalmist, deci, indică faptul că Domnul Isus este sursa tuturor darurilor.

Talentele apar în diverse funcții în comunitate, dintre care cea mai importantă este funcția apostolului, lucru demonstrat de cei doisprezece ucenici ai lui Hristos și de Apostolul Pavel. Un alt dar este profeția din Noul Testament, care nu înseamnă cunoașterea viitorului, ci mai degrabă declararea voinței lui Dumnezeu pentru grup într-o circumstanță specifică. Misiunea apostolilor, profeților și misionarilor este de a întemeia noi biserici. În ceea ce privește pastorii și profesorii, misiunea lor este să vegheze și să păstreze aceste biserici.

Scopul acestor diferite daruri este de a „desăvârși pe sfinți”, adică de a le oferi impulsul spiritual necesar pentru „lucrarea de slujire”, adică slujirea de evanghelizare, de învățătură și de îndrumare, „pentru a construi trupul lui Hristos”, adică biserica. Cuvântul sfânt înseamnă pus deoparte pentru Dumnezeu. Deci, este caracteristica fiecărui credincios care se deosebește prin credința sa pentru a sluji lui Dumnezeu. Biserica este trupul lui Hristos, care este format din toți credincioșii, de aceea apostolul Pavel le-a spus credincioșilor din Corint: „Dar voi sunteți trupul lui Hristos și mădularele lui în parte” (1 Corinteni 12:27). Astfel, construirea trupului lui Hristos este scopul final al revărsării acestor daruri, iar desăvârșirea sfinților și lucrarea de slujire sunt instrumentele eficiente pentru atingerea acestui scop.

„Până când vom termina cu toții”, nu fiecare în parte, ci toată viața comună a bisericii. Astfel, individul nu obține realizări spirituale izolat de ceilalți, iar creșterea unui organ din corp are loc doar prin creșterea armonioasă a corpului în ansamblu. „Unitatea credinței” înseamnă o singură credință și o singură credință, iar „cunoașterea lui Dumnezeu” este cunoașterea existențială cuprinzătoare care necesită scufundarea în adâncurile lui Dumnezeu pentru a ajunge la exemplul divin al „măsurii staturii plinătății lui Hristos”. adică să fii plin de Hristos, care este cea mai înaltă expresie a divinității revelate în piele.

Citat din buletinul meu parohial
Duminică, 9 ianuarie 1994 / Numărul 2

Textul include în acest text zicerile Sfântului Nicodim din Athos

• „Harul a fost dat fiecăruia dintre noi după măsura darului lui Hristos.”
  Este adevărat că creștinii au talente comune, dar unul poate avea un mare talent, iar celălalt un mic talent fără ca acesta să fie motiv de invidie sau aroganță. Este un dar gratuit, așa că mulțumiți lui Dumnezeu pentru el, chiar dacă este mic. Domnul este cel care prețuiește darul după măsura Sa, așa că nu căutați importanța lui. Talentele sunt împărțite după aprobarea tuturor, iar cel care are un mare talent obosește și poartă o responsabilitate mai mare.
• „De aceea, spune el, când s-a urcat pe locul cel mai înalt, l-a condus prizonieri și a dat daruri oamenilor.”
  Mesagerul citează aici cuvintele profetului David (Psalmul 67:18), care a spus că Dumnezeu este cel care dă daruri oamenilor. Apostolul spune: „El a dat talanți oamenilor”, pentru că Hristos distribuie talanți și acceptă slujirea oamenilor, iar noi, din partea noastră, luăm credință și dăm slujirea și munca talentului nostru.
  Hristos s-a înălțat la înălțimea crucii sau la înălțimea cerului în înălțarea sa divină, iar Satana l-a luat captiv, adică l-a legat așa cum moartea, blestemul și păcatul ne-a eliberat pe noi, cei care eram sub captivitatea lui Satan și ne-a dat daruri în loc să ne pedepsească.
• „Căci, de când s-a înălțat, s-a coborât mai întâi în cele mai de jos ale pământului, Cel care a coborât este cel care s-a înălțat și peste toate cerurile pentru a umple toate lucrurile?”
  Cuvintele apostolului Pavel răspund celor care înjosesc umanitatea lui Hristos. Primul este fiul lui Dumnezeu și al doilea este fiul Fecioarei. Pentru că cel care a coborât pe pământ s-a întrupat clar mai întâi, apoi a murit pe cruce și apoi a coborât în iad. Hristos a coborât și a înălțat pentru a umple întregul univers cu divinitatea Sa și cu darurile Sale divine.
• „Pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea de slujire și pentru zidirea trupului lui Hristos.”
  Aici apare lucrarea fiecărui creștin. Unul – oricât de mic ar fi talentul său – îl clădește pe celălalt și contribuie la construirea trupului lui Hristos, adică a bisericii. Cât despre desăvârșirea sfinților, înseamnă întoarcerea creștinilor la o stare spirituală normală, sănătoasă, la o unitate armonioasă între ei. Dar pentru a nu înțelege desăvârșirea fizică, Sfântul Pavel spune: „Ca să ajungem la statura plinătății lui Hristos”, adică să-L cunoaștem pe Hristos și să credem în El cu o credință deplină, de neclintit.

Citat dintr-un mesaj al Arhiepiscopiei de Alep
Vechiul sit al arhiepiscopiei