Respingerea botezului copiilor printre baptiști
يرفض المعمدانيّون “معموديّة الأطفال” رفضاً كلّيّاً، ولا يعتبرونها معموديّة حقيقيّة، أو نظاميّة. وهذا “خلفيّته اللاهوتيّة والأدبيّة”، عندهم، أنّ “الله لم […]
يرفض المعمدانيّون “معموديّة الأطفال” رفضاً كلّيّاً، ولا يعتبرونها معموديّة حقيقيّة، أو نظاميّة. وهذا “خلفيّته اللاهوتيّة والأدبيّة”، عندهم، أنّ “الله لم […]
يعترف المعمدانيّون بأنّهم “لا يتّفقون “بعضهم مع بعض” في أدقّ التفاصيل، وأنّه ليس عندهم “عقيدة معمدانيّة”، أو “معتقد معمدانيّ تاريخيّ”،
في مناظرة علنية مع شهود يهوه (1) طرحتُ عليهم ما يقرب مما أطرحه الآن فسألوني قائلين: ألا تعتمد أنت على
Ideea că Biserica Ortodoxă aderă la principiile și evlavia Bisericii antice, universale, indivizibile este principiul central al acestei Biserici.
يتّضح أن إشارات العهد القديم المسبقة لا تدل على حدث صلب المسيح وحسب، بل على علامة الصليب نفسها، أي “علامة ابن الإنسان” التي ستكون محدَّداً راية النصر عند مجيء الربّ المظفر. صليب الرب تعبير عن محبة الله غير المحدودة، وعن قيمة الإنسان غير المحدودة في آن، فما من تعبير عن محبة الله أعظم من الصليب، وما من ارتقاء للإنسان أعظم من ارتقائه إلى حقيقة الصليب.
Adevărul mântuirii în Hristos nu este o scrisoare statică care poate fi păstrată într-o carte. Este o comoară pe care Domnul a dat-o apostolilor pentru ca unirea lor să fie garanția sigură a deținerii lor a adevărului mântuirii. Apostolii le-au transmis episcopilor această comoară pentru a completa mesajul, în unirea lor cu Biserica – Trupul lui Hristos, unde lucrează Duhul Sfânt și, făcând aceasta, nu își exprimă propria părere, ci mai degrabă voința Duhului Sfânt. locuind în Biserică.
Sfântul Chiril s-a născut în orașul Alexandria în jurul anului 378. Unchiul său, arhiepiscopul Alexandriei, Teofil, și-a asumat responsabilitatea pentru creșterea și educația sa.
Omul nu va putea cunoaște adevărul divin, adică nu va putea cunoaște esența lui Dumnezeu, ci nu cunoaște decât acțiunile necreate ale lui Dumnezeu, adică efectele Sale. Dar tradiția bisericească și Biblia vorbesc despre apariții specifice ale lui Dumnezeu, dintre care cea mai importantă este apariția Lui către Avraam sub forma a trei îngeri. Părinții Bisericii spun că acest eveniment este prima apariție a Sfintei Treimi în Vechiul Testament
Biserica este „apostolică”, desigur, dar este și patristică. Este în esență „Biserica Părinților”. Nu putem separa aceste două „caracteristici” și pentru că este „patristică”, este cu adevărat „apostolică”. Mărturia părinților este mai mult decât o trăsătură istorică și mai mult decât o voce din trecut.
„Părinții Bisericii” au acționat nu numai ca indivizi, ci și ca oameni ecleziastici, în numele și în numele Bisericii. Ei sunt purtători de cuvânt ai Bisericii, interpreti ai credinței ei, păstrători ai tradiției sale, martori ai adevărului și credinței ei și învățători de seamă, iar pe această bază se află autoritatea lor!
Problema interpretării corecte a Bibliei a rămas acută până în secolul al IV-lea în timpul luptei Bisericii cu arienii, iar severitatea ei a fost mai mică decât a fost în secolul al doilea, în timpul rezistenței gnosticilor, sebaliștilor și montaniştilor. Toate părțile în conflict au recurs la carte, până în punctul în care ereticii i-au citat – și încă o fac – capitolele și versurile ei și i-au invocat autoritatea.
Hristos însuși aparține acestei comunități ca cap al acesteia, nu doar ca stăpân și domn. El nu este deasupra sau în afara bisericii, pentru că biserica este în el. Biserica nu este doar un grup care crede în Hristos și călcă pe urmele Lui sau conform poruncilor Lui, ci mai degrabă grupul care locuiește în el și în care locuiește prin Duhul Sfânt.